Campionatul European U18 feminin Divizia a a fost unul al dezamăgirii pentru România. Selecționata noastră a terminat turneul pe ultima poziție, fără nicio victorie, a retrogradat și a stabilit o serie de contraperformanțe care, dincolo de statisticile reci, spun multe despre nivelul baschetului din România.

Incapacitatea jucătoarelor de a se descurca în fața unor apărări agresive a fost transpusă în media de puncte marcate, numărul de posesii pierdute sau cel de pase decisive.

În topul punctelor marcate nu suntem pe ultima poziție, dar nici bine nu stăm. Noi am marcat câte 53.2 puncte, iar Grecia, ocupanta ultimului loc, doar 49.5. Diferența între noi și echipa elenă este că ele au primit doar 62.6 de puncte pe meci, cu 17 mai puține decât România. În plus, ele au avut nevoie doar de o victorie pentru a juca și la anul pe prima scenă, iar aceasta a venit chiar contra selecționatei tricolore, în primul meci al turenului, scor 69 – 52.

Apărarea agresivă a adversarelor, indiferent că a fost zonă, om la om sau orice formă de pressing a creat mari probleme României. Acesta în condițiile în care conducătoarea de joc titulară, Alexandra Dumitrache, a fost cea mai experimentată baschetbalistă din lot, ea fiind titulară meci de meci sezonul trecut în Divizia A. Celelate variante folosite de Svetlana Drăgușin pe poziția 1, Irina Gavrilă și uneori Ana Grigore, au dezamăgit la rându-le în această postură și nu au ajuta deloc echipa prin clarviziunea de care ar fi trebuit să de dovadă.

România a avut o medie de 26.2 posesii pierdute pe partidă, cu 6.3 mai multe decât ocupanta locului 2 în acest clasament, Rusia. Dintre acestea 12 au fost adunate de cele trei jucătoare menționate mai sus. Cu 4.8 turnovers pe meci, Dumitrache a fost lideră a turneului, iar pe pozițiile 2 și 3 s-au clasat Grigore și Gavrilă cu câte 3.6 astfel de greșeli. În primele 10 se regăsesc și Dora Ardelean, cu o medie de 3.3, pe poziția a 7-a, și Bianca Blănaru, cu 3.2, pe locul 10.

Mingile pierdute nu ar fi o problemă atât de mare dacă sunt compensate de pase decisive. Din păcate România nu a făcut acest lucru în săptămâna abia încheiată. Țara noastră a terminat turneul cu o medie de 7.9 pase decisive pe meci, doar Italia, cu 7.2 fiind mai slabă la acest capitol. Diferența între noi și Italia este că italiencele au pierdut doar 15.7 posesii pe meci, iar într-un raport pase decisive pe mingi pierdute ne conduc cu 0.45 la 0.30. Asta înseamnă că la fiecare pasă decisivă, România a pierdut peste 3 posesii, în timp ce Italia doar 2.

Nu doar în atac am avut probleme ci și în apărare. România a primit, în medie, câte 80.8 puncte pe meci, ocupând ultimul loc într-un astfel de clasament. Oponentele echipei noastre au marcat 42.6% dintre aruncările din acțiune, nicio altă echipă prezentă la acest turneu ne având o apărare mai slabă. Tranziția defensivă a fost foarte slabă iar rotația defensivă a fost inexistentă în 90% dintre fazele de atac ale adversarelor, jucătoarele noastre fie fiind prea lente fiind lăsând impresia că nu știu exact ce să facă în meomentele în care sesizau că o coechipieră era depășită de o adversară.

Un plus în defensivă l-au constituit fundașii. Gavrilă și Dumitrache au ”hărțuit” jucătoarele ”mici” ale adversarelor, terminând turneul cu 2.3 (locul 3 la general), respectiv 1.7 intercepții pe meci, dar pe schemele de atac elaborate, cu mișcare a mingei dar și a jucătoarelor, rotația noastră nu a făcut față și astfel am permis acel procentaj la aruncările din acțiune.

Trăgând linie, România a retrogradat din cauza valorii inferioare față de celelate echipe, numerele prezentate mai sus exemplificând perfect nivelul la care ne-am aflat în acest sezon. Prestația echipei a etalat perfect nivelul baschetului românesc juvenil în Europa și, dacă mai era nevoie, faptul că avem o problemă în sistem care nu se rezolvă cu trecerea timpului, ci prin măsuri concrete, muncă și răbdare.

Foto: fibaeurope.com