Dacă în prima parte a interviului am vorbit despre începuturile baschetbailistice a sportivei de origine belgiannă, Emma Meesseman, în partea a doua, jucătoarea care a fost desemnată MVP-ul Campionatului European U18 feminin Divizia A valorică, răspunde întrebărilor legate de cariera sa internaţională.

Mai citiţi şi:

EXCLUSIV. Emma Meesseman: "Inima mea aparţine baschetului"

Deşi are doar 18 ani, Emma dă dovadă de o maturitate ce o va ajuta foarte mult în carieră. Întrebată ce sfat le-ar da tinerelor sportive din România aceasta a răspuns că le-ar sugera: "rămâneţi voi însevă, nu e nevoie să imitaţi un superstar pentru a deveni unul". Sportiva ce evoluează pe poziţia de pivot este de părere că "să joci pentru echipa naţională este o onoare". Referitor la o eventuală revenire în România Meesseman a răspuns pozitiv, însă doar în vacanţa.

Hai să vorbim despre cariera ta internaţională. Când ai jucat pentru prima oară în echipa naţională?

Prima oară am jucat la U16 în 2008 la Campionatul European din Polonia şi am ieşit pe locul 5. 

Mai ştii la câte competiţii internaţionale (europene si mondiale) ai participat până acum?

Am jucat în 3 campionate europene (două la U16 şi unul la U18), un campionat mondial (U17) şi EYOF. La senioare am jucat în calificări şi la un turneu adiţional de calificări.

Acum, la aproape cinci luni de la Campionatul European din Oradea, unde ai contribuit major la obţinerea primei medalii de aur din toate timpurile a echipei belgiene, cum îţi aminteşti turneul?

Cel mai bun dintre toate! În România, echipa mea a făcut istorie! Îmi voi aminti mereu de acest turneu european şi va fi întotdeauna pe locul întâi în topul meu personal de întâmplări minunate! Cred că toată lumea simte la fel!

Te-ai aşteptat să câştigaţi medalia de aur?

Ei bine, eram conştientă că era posibil să se câştige medalia de aur, sau o medalie. Dar, dacă ne-am fi aşteptat prea mult, nu ne-am mai fi luptat pentru ea, aşa cum am luptat atunci... Însă, cumva, în adâncul sufletului, am ştiut!

Ce ne spui despre meciurile împotriva Turciei şi Spaniei, ambele câştigate după reveniri în final?

Acele reveniri din final fac victoria mai spectaculoasă şi excepţională, dar, cu toate acestea, cred că trebuie întotdeauna să încercăm să câştigăm meciul încă din prima repriză, şi apoi să menţinem rezultatul.

Am avut noroc că echipa noastră a făcut faţă stresului şi tensiunii, s-a ţinut calmă, dar putea să se termine şi altfel. Aceste victorii însă arată şi caracterul echipei Belgiei: noi nu renunţăm NICIODATĂ şi nu abandonăm lupta!

La final, Belgia, un mare outsider, înfrunta o echipă a Franţei perfectă până la acel moment. Cu toţii ştim ce s-a întâmplat la final. Dar cum a fost posibil să le bateţi chiar aşa?

Cred că Franţa ne-a subestimat serios. Cred că orice adversar ar fi procedat la fel, deoarece ne învinseseră deja la 20 de puncte în runda a doua.

Noi am jucat fără niciun stres, am fost relaxate şi n-am avut nelinişti în timpul meciului. Jocul Belgiei a fost absolut perfect!

În afară de aspectele ce ţin de etică, valorile individuale excepţionale, plus stilul profesionist de pregătire, care e secretul acestei generaţii de jucătoare de baschet belgiene?

Este spiritul nostru de echipă, cu siguranţă! Noi ne menţinem entuziaste, nu pregetăm în a lupta şi a ne sprijini, şi continuăm să sperăm.

Ca echipă, Belgia pare a savura fiecare secundă de joc. Cum poate fi posibil?

Fiecare jucătoare din echipa noastră este fericită să facă parte din echipa naţională; să joci pentru Belgia e o onoare. Noi luăm în teren acest sentiment şi oricine poate vedea rezultatul acestei acţiuni.

Dacă ar fi să dai un singur sfat echipei de junioare a României, pentru a deveni staruri internaţionale, ce ar trebui să facă?

Rămâneţi voi însevă, nu e nevoie să imitaţi un superstar pentru a deveni unul. Jucaţi jocul vostru, credeţi în asta şi jucaţi cu plăcere!

Ai stat două săptămâni în România. Ce părere ai despre ţara noastră?

Mi-a plăcut vremea. E o ţară frumoasă, de fapt un oraş frumos, fiindcă am văzut doar Oradea. Mi-au plăcut bazinele de înot de la Felix, mi-a plăcut râul ce trece prin oraş, bisericile... Mai mult de atât n-am prea văzut, fiindcă programul era de antrenament şi odihnă...

Te-ai întoarce în România în vizită?

O, da, cu siguranţă, aş veni cu familia, Oradea e un oraş plăcut! Aş veni vara, fiindcă îmi place soarele! :)

Ultima parte a interviului va fi publicată vineri, 6 ianuarie, ora 0:00 ...