Frumoasa echipă a lui Hristu Şapera şi-a încheiat aventura din acest sezon. Un loc 6, patru dueluri cu Târgu Mureş în play-off, şi un loc 4 în Cupa României, după o semifinală cedată în prelungiri. Acestea au fost cifrele ce rămân pentru formaţie la capitolul statistică.

La Piteşti a fost un an frumos. Cu mult mai multe victorii decât eşecuri. Un an pe care toată lumea îl aştepta de mult. Pentru că la Piteşti era "sete" de intrarea în play-off-ul de campionat. Asta chiar dacă echipa a părăsit această fază după 4 meciuri cu Târgu Mureş.

Ceea ce nu va rămâne în statistică, ci în inimile pasionaţilor "sportului înalt" este ceea ce urmează în articol. BCM U Piteşti a fost în acest sezon o altă formaţie. Una creată atent şi sudat, după chipul şi asemănarea antrenorului din acest an, Hristu Şapera.

Aici s-a învârtit cheia succesului la formaţia din Piteşti. Alături de secundul Alexandru Ziguli, preparatorul sârb Rade Pavlovic, managerul Sorin Căprărescu, şi cu sfaturile lui George Ziguli, antrenorul Şapera a reuşit să construiască frumos, să-şi apropie echipa, dar şi fanii. Mare lucru.

Nimeni nu va uita faptul că la Piteşti s-a construit din temelii, au fost aduşi mulţi jucători străini dar buni. Ousmane Barro, Lamonte Ulmer, Ken Tutt, Marko Djurkovic, Edi Sinadinovic. Să nu-l uităm nici pe Ante Krapic, măcar pentru turul de campionat. Iar pe lângă ei a fost păstrat cu multă inteligenţă, experimentatul Pankracije Barac. În plus, au venit români tineri, dornici de afirmare, cu "foame" de rezultate, care au şi demonstrat. Iulian Orbeanu şi Vlad Corpodean sunt cele mai bune exemple. 

Greu vor fi uitate şi meciurile cu sala plină din Trivale, o sală în care însă, echipa a tras din greu în sezon şi la antrenamente. De ce? Vom detalia ceva mai jos. Trebuiesc amintite rapid victoriile de acasă cu formaţii precum CSU Ploieşti, campioana en-titre a României, cu echipele din Cluj, Târgu Jiu, Mediaş ori Craiova. Să nu omitem nici meciurile mari de la Târgu Mureş în sezon, ori din Capitală cu Steaua.

La Piteşti în acest sezon, echipa a adunat lângă ea şi suporterii. A fost mereu atmosferă fie că s-a jucat acasă ori departe de casă, chiar şi la sute de km...

Ajungând în finalul de sezon, Piteştiul s-a văzut după o luptă grea în Final Four-ul Cupei, şi pe locul 6 în campionat. Înaintea Craiovei, Rovinariului, Stelei, Timişoarei şi chiar Mediaşului. Formaţii care la început era cotate mult mai bine. În Cupa României, "nuca" puternică s-a numit CSM Oradea. A fost însă nevoie de prelungiri pentru ca orădenii să-i elimine pe băieţii puternici ai lui Hristu Şapera. Iar în play-off-ul de campionat a fost nevoie de o echipă a Târgu Mureşului la 110% din capacitate pentru cele trei victorii adunate.

Piteştiul a vrut în semifinale şi s-a văzut că s-a luptat. A venit în Sala Sporturilor cu 0 la 2. A crezut că e acasă, că are publicul şi chiar l-a avut. Însă nu a avut sala, şi condiţiile de joc. Parchetul umed, accidentări, în special în meciul 2, exemplul lui Ousmane Barro. Şi aşa, s-a pierdut meciul 4. 

Deci a fost un an greu, cu probleme interioare, sala, dar şi cu probleme exterioare, decizii contra ale arbitrilor în jocuri cheie disputate departe de casă.

Legat de întreaga echipă. Hristu Şapera a avut poate cel mai greu, dar în acelaşi timp, frumos an din cariera sa. Locul 6 în campionat, locul 4 în Cupa României. Şi-a auzit numele scandat la fiecare colţ al Piteştiului şi a fost deja adoptat aici. 

Legat de jucători. Pankracije Barac a demonstrat de ce Şapera l-a dorit atât de mult. A fost un an bun, în care croatul a tras de multe ori echipa după el. Marko Djurkovic a fost "nebunul" frumos al echipei. "Nebun" pentru că are acea frumuseţe a baschetului. Nu renunţă, nu acceptă, şi luptă. De cele mai multe ori îi iese. Şi într-un picior. Ken Tutt şi Edi Sinadinovic... doi buni coordonatori de joc. Ultimul a sosit ceva mai târziu în Piteşti. Însă s-a adaptat repede. Cei doi au făcut mai mereu un cuplu pefect.  

Ousmane Barro şi Lamonte Ulmer... "regii" coşului. Primul a fost şi cel mai bun în play-off-ul cu Mureşul. Pe întreg campionatul, Barro şi Ulmer au avut partide în care au trecut de câte 15 puncte pe joc. Ceea ce spune mult despre punctajul şi potenţialul lor.

Românii... S-au acordate mereu şanse lui Iulian Orbeanu şi Vlad Corpodean. Ei nu au dezamăgit. Orbeanu a arătat că mâna sa este făcută pentru trei puncte. Că poate lupta şi cu capul cusut, cum a făcut-o cu Mureşul. Iar Corpodean s-a apărat mereu bine, şi a fost soluţia cea mai bună când s-au putut oferi minute.

De notat că un merit foarte mare la această ediţie de campionat reuşită îl poartă staff-ul tehnic. Însă sezonul s-a încheiat, de scris se va mai scrie mult de acum înainte. Piteştiul a arătat frumos în acest an, însă trebuie să continue la fel. Să investească mai mult, să creadă în tineri.