Dacă în prima parte a materialului, Adrian Vlad și-a împărtășit începuturile în lumea baschetului, în cele ce urmează, tânărul baschetbalist vorbește despre dorințele pe care le are în viitor, ca orice sportiv, despre sprijinul venit din partea familiei sale, dar și de experiența petrecută alături de tatăl său vara trecută, în Statele Unite ale Americii.

Ca orice tânăr jucător, acesta visează la o posibilă carieră în liga profeionistă americană, însă este realist și conștient de munca ce trebuie depusă pentru a atinge acest nivel, dar și de o pregătire despre care spune el, ”în țară nu aș putea avea parte niciodată”.

”Deocamdată nu cred că pot vorbi despre un asemenea nivel. Este adevărat că urmărind diverse meciuri din NBA, cu jucători celebri, n-aș putea să spun că nu visez să joc într-o zi în această megastructură baschetbalistică. Pentru a ajunge acolo însă, este nevoie de calități excepționale și o pregătire la cel mai înalt nivel. Ori, aici, în România, baschetul nu este un sport de masă astfel încât să poată crește în acele condiții de care am nevoie pentru a ajunge acolo. Singura mea șansă este să pot urma cursurile unui liceu american, să mă remarc foarte mult și ulterior să primesc o bursă la un colegiu sau universitate, ceea ce mi-ar permite să joc în NCAA. Abia atunci, se poate vorbi că există o șansă€, una extrem de mică, este adevărat, la câți jucători de excepție activează actualmente în această competiție. Din păcate, chiar dacă părinții vor să mă sprijine în acest sens, costurile unui singur an de liceu în SUA se ridica la circa 40.000 sau€“ 50.000 dolari pe an, deci șansele mele să ajung în această țară pe cont propriu sunt aproape inexistente.” 

Aceeași părere a împărtășit-o si despre liga europeană de baschet, menționand însă că”biletul de joc către marile campionate din lume îți este oferit doar dacă te-ai pregătit în America”.

”Dacă m-aș gândi la Euroliga, trebuie să fac mențiunea că este puțin probabil ca să ajung vreodată sa joc acolo doar cu pregătirea din țară. Nivelul de joc este extrem de ridicat iar un mare procent de jucători care activează aici, vin tot din SUA. Cu alte cuvinte, biletul de joc către marile campionate din lume îți este oferit doar dacă te-ai pregatit în America.”

Cum modele sunt esențiale în viața oricăruia dintre noi, însă mai ales în viața unui sportiv, acesta a amintit doar câțiva dintre idolii săi în sportul cu mingea la coș, amintind și câțiva jucători din campionatul intern.

”Sunt foarte mulți jucători din lume pe care îi apreciez și care îmi sunt modele: Jordan, Lebron, Kobe, Wade, Parker, Nash. Din România îmi place mâna de 3 puncte a lui Lupusavei, stop-șutul lui Andrei Căpușan, tânărul Guțoaia de la Energia Rovinari și alții.”

Privind sprijinul pe care îl are din partea familiei sale, Adrian a mărturisit că părinții săi i-au fost mereu alături, contstituind chiar un ajutor în pregătirea sa.

”Totdeauna am fost sprijinit de familie în tot ceea ce am făcut. Niciodată nu s-au opus participării mele la antrenamente sau competiții. Mai mult, au investit atât bani, cât și foarte mult în pregătirea mea. Tatăl meu a fost tot timpul antrenorul din umbră, de acasă și m-a ajutat mult să devin ceea ce sunt, fără să minimalizez rolul antrenorilor mei de la club.”  

Deși petrece în medie 2 ore antrenându-se în majoritatea zilelor săptămânii și spune că ”nu este ușor deloc să îmbini baschetul cu școala”, tânărul baschetbalist nu s-a gândit niciodată să renunțe în a practica acest sport.

”Nu este ușor deloc să îmbini baschetul cu școala. Este mai mult decât greu, este aproape sufocant. Știți foarte bine că fiecare profesor, pe disciplină sa, are pretenția să știi materia predată. Ori eu, participând zilnic circa 2 - 2.5 ore la antrenamente, timpul care îmi mai rămâne pentru studiu se diminuează foarte mult. Nici în weekend-uri nu există timp de studiu deoarece în permanență fie am jocuri acasă fie în deplasare. Eu încerc să nu dezamăgesc profesorii, dar în același timp sper din tot sufletul să înțeleagă că nu este vorba de rea voința ci pur și simplu de o situație obiectivă.”

Cât despre riscurile în acest sport, el a mărturisit că de-alungul timpului a fost accidentat o singură dată, însă că a primit multe lovituri chiar și intenționate, ridicându-se și mergând mai departe.

”În toată perioadă în care m-am atrenat și am jucat baschet (4-5 ani) am avut o singură entorsă care m-a ținut departe de sală circa 2 săptămâni. În rest, au existat jocuri în care am primit multe lovituri chiar și intenționate, dar mi-am revenit repede și n-am lipsit mai mult de câteva zile de pe teren.”  

În fine, el a povestit experiența pe care a trăit-o în Statele Unite ale Americii, în vara anului trecut, familia sa fiind conștientă de faptul că nivelul de pregătire din România este unul scăzut pentru cei ce vor sa faca perfomanta cu adevărat.

”Însoțit de tatăl meu, în vară trecută, timp de două luni, am fost în America, în zona Washington DC, având că obiectiv găsirea unei echipe care este înscrisă în competiția Summer League care să mă accepte că jucător și cu care să particip la cât mai multe jocuri. Din fericire, am fost acceptat de o echipă cu jucători cu doi ani mai mari decât mine, cu care am câștigat toate jocurile, având șanse reale să ajungem în finală competiției. Din păcate a trebuit să mă întorc în țara și am ratat această oportunitate. Pentru mine, a fost o experiență cu adevărat deosebită. America este o țară extraordinar de frumoasă iar oamenii sunt foarte respectuoși și amabili. Am constatat că la vârstă mea, cel puțin în zona menționată, jucătorii americani nu erau mai buni decât mine și aș părea lipsit de modestie dacă aș afirma că am fost cel mai bun la campurile/jocurile la care am participat. În schimb, jucătorii cu doi ani mai mari, deși la antrenamente nu existau diferențe vizibile între noi, în timpul meciurilor demonstrau că sunt mai rapizi, mai puternici, mai eficienți decât mine chiar dacă nu erau cu mult mai tehnici. Antrenamentele au fost extrem de grele, la limită suportabilității noastre și cu accent mare pe rezistență fizică. Foarte important este de reținut faptul că până la liceu, jucătorii trebuie să fie foarte bine pregătiți la tehnică individuală. Acolo, nu există scheme de joc ca la noi și nici un joc colectiv. Cine primește mingea încearcă să încheie faza cu coș printr-o acțiune individuală, cu o mare tentă de egoism. Ori reușești să înscrii ori ești scos de pe teren și altcineva îți ia locul. Mai mult, dacă spre exemplu, într-un municipiu ca Tg. Jiu, avem doar 16 jucători la două categorii de vârstă, în America, există o echipă înscrisă în competiții și pe margine sunt zeci, chiar sute de alți jucători care așteaptă să fie acceptați iar pentru asta, se antrenează non-stop.”   

”Cu alte cuvinte, pentru că tinerii americani, în marea lor majoritate care nu au bani și își doresc o șansă să fie admiși la o instituție de învățământ superior pe gratis, fac eforturi extraordinare de pregătire în domeniul în care au calități deosebite. În acest fel, competiția devine acerbă, inclusiv în baschet, iar din mii de competitori reușește unul singur despre care putem spune că „invingatorul ia totul.” 

Profesorul Răuț Laurențiu, avându-l în pregătire și el de trei ani, a vorbit despre Adrian Vlad ca fiind un jucător ”cu multe de spus in baschetul românesc”.

”Eu am început să lucrez cu Adi în urmă cu trei ani, pe perioada verii, l-am luat cu mine și în camp-urile din Serbia. Adi activează la trei grupe, U14, U15 și U16 pentru că este un copil care poate foarte mult, un copil foarte serios, foarte muncitor care face față efortului. Dacă și-ar mai îmbunătăți puțin apărarea ar fi cu adevărat un jucător care ar putea să spună foarte mult în baschet, asta nu că nu ar fi un copil foarte bun.”  

Rezultate obținute de Adrian Vlad:

- Locul IV – Campionatul Național de Baschet, 2009/2010, categoria U14;
- Locul II sș medalie de argint – Turneul Național de Minibaschet, 2009/2010, categoria U12 ; trofeul “Cel mai promițător jucător de bachet”, trofeul “The Best Five” și selecționat în echipa națională română de baschet categoria U13;
- Locul I – Turneul Internațional de baschet, “The Heart Cup”, D.T.Severin, 2010; trofeul de „The Most Valuable Player” (MVP);
- Locul III – Turneul Internațional de Baschet, “Victor Penescu”, 2009, categoria U13;
- Locul II – Turneul Internațional de Baschet, “Victor Penescu”, 2010, categoria U14;
- Locul I – Turneul de Street Ball, Targu Jiu, 2010, categoria U13;
- Locul I – Turneul Internațional de Baschet, Kladovo, Serbia, 2010, categoria U13; trofeul “Cel mai promițător jucător”;
- Locul I – Turneul International de Baschet FIBA, București, România, 2010, categoria U13; trofeul “Cel mai promițător jucător”;
- Locul III – Campionatul Național de Baschet, 2010/2011, categoria U14; trofeul “Cel mai  promițător jucător” si trofeul “Cel mai bun marcator”;
- Locul I – Campionatul National de Baschet, 2010/2011, categoria U13; trofeul „The Most Valuable Player” si trofeul: “The Best Five”;
- Locul II - Turneul de Street Ball, Școala Generală nr. 8, Targu Jiu, 2010, categoria U15;
- Locul II – Turneul Internațional de Baschet, “Victor Penescu”, 2011, categoria U14;
- Locul I – Turneul Internațional de Baschet, “Victor Penescu”, 2011, categoria U13.

Foto:arhivă personală