Vineri, 26 octombrie, a decolat catre Statele Unite,  Vlad Cobzaru (foto, stânga) unul dintre cei mai talentati juniori romani ai generatiei 1995.  A obtinut o bursa scolara la un liceu din statul Vermont.

M-am decis sa-i pun cateva intrebari, structurate intr-un scurt interviu pentru ca Vlad este un baiat special. Sportiv de exceptie, elev eminent, adolescent educat si cu mult bun simt, poate constitui un exemplu pentru ceilalti copii si tineri, practicanti ai acestui frumos sport, baschetul.

Vlad, ce ne poti spune despre viitoarea ta destinatie americana?
Este o scoala privata din orasul St. Johnsubury, statul Vermont situat la granitat cu Canada. Scoala se numeste St. Johnsbury Academy, are aproximativ 1000 de elevi (clasele 9-12), din care 250 sunt elevi din toata lumea si din alte zone ale Americii iar restul sunt elevi din oras si din impejurimi.

Din informatiile pe care le ai, pana acum, care este nivelul baschetului practicat in aceasta scoala ? Dar despre nivelul educational, ce stii?
Acolo sunt organizate activitati la 5 - 7 sporturi pe sezon, toamna: hockey pe iarba,fotbal american, soccer etc,  iarna: ski alpin,basket, hockey pe gheata, lupte libere, primavara: baseball, golf, softball, tenis. In cazul baschetului, campionatul se desfasoara pe perioada iernii dar antrenamentele se fac pe tot parcusul anului. Nu cunosc exact nivelul baschetului practicat, dar echipa de acolo ma doreste foarte mult drept pentru care am primit o bursa valoroasa. Din punct de vedere al invataturii,  St. Johnsbury Academy este o scoala de prestigu, iar diploma pe care o obtin la absolvire e acceptata la facultati mari precum  Harvard, Oxford..etc.

Stiu ca ai mai avut oferte din strainatate, pe care le-ai refuzat. Ce te-a determinat sa o accepti pe aceasta?
Ofertele pe care le-am avut din strainatate erau speciale pentru baschet iar scoala era si ea acolo…de fapt, nu se punea accent deloc pe scoala, iar eu nu am vrut sa renunt la  tot ce am facut pana acum. Nu am dorit ca tot ce am invatat sa se duca pe apa sambetei si sa nu valorific si asta. Aceasta scoala, din State, pe langa faptul ca se ocupa serios de invatamant are si o echipa de baschet, in mediul careia pot sa mai invat ceva nou, sa progresez. Imi ofera si oportunitatea sa ma fac remarcat atat in baschet cat si in domeniul educatiei scolare atat in State si aici in Europa.

Putina lume stie ca esti un elev cu rezultate excelente la invatatura (medii generale peste 9,50, in toti anii de studii ) la o scoala de elita, Colegiul National C. Negruzzi din Iasi. Cum ai reusit de-a lungul timpului sa asiguri echilibrul intre scoala si baschet?
E adevarat, am mentinut o medie constata din clasa a V a pana acum intr- a XI a, de 9,75 min si 9,78max. Pentru a reusi sa asigur acest echilibru a fost nevoie de multe sacrificii, dar si de o organizare si determinare proprie foarte buna…functionez dupa principiul “  daca chiar vrei sa faci ceva,faci ,orice ar fi “.

Citeam acum cativa ani in presa locala ieseana ca iti doresti sa devii medic chirurg. Practicarea sportului de performanta, la cel mai inalt nivel, te-a obligat sa  schimbi acest obiectiv?
Nu inca, in functie de ce imi va oferi viitorul voi face o alegere la timpul potrivit.

Ai obtinut 4 medalii la Turneele Finale ale Campionatelor Nationale de Juniori, la U16, U17 si U18. Care este pentru tine cea mai importanta si de ce?
Cea mai importanta este prima, pentru ca incepand de la turneul de u16, castigat in 2010,  am avut o alta perceptie asupra jocului. Atunci a fost momentul in care jocul meu a inceput sa semene a baschet, de atunci am inceput sa ma diferentiez de ceilalti si incet, incet sa devin mai bun. Nici acum nu pot zice ca sunt suficient de bun, mai e mult de munca pana atunci, dar sper ca tot efortul pe care il depun, intr-o zi sa fie recunoscut si valorificat.

De la 14 ani ai fost cooptat in loturile nationale de junior si ai participat la 3 Campionate Europene . Stii cumva cate meciuri international ai jucat pt. Romania ? Care este cea mai interesanta amintire din cariera ta internationala?
Nu stiu exact cate meciuri internationale am jucat pentru Romania, dar sunt cel putin 60, si din fiecare am invatat cate ceva…asta e sigur. Cea mai interesanta amintire internationala este cu siguranta prima data cand  am participat la un campionat european.

Ai debutat sezonul trecut, la 16 ani in Divizia A, jucand in tricoul  Politehnicii Iasi. Cat a contat aceasta experienta pentru formarea ta ca jucator?
Ma bucur ca am facut parte din echipa Politehnica si ca am reusit sa joc, destul de mult, chiar in prima divizie a campionatului romanesc. A fost o experienta care mi-a prins bine, am invatat multe si m-am familiarizat si cu un alt tip de joc, mult  diferit de cel de la juniori.

Privind in viitor, peste 4-5 ani unde il vezi pe VLAD COBZARU?
Nu pot fi sigur in legatura cu asta, dar sper ca la o facultate din State, foarte buna atat din punct de vedere al invatamantului cat si al baschetului, iar mai departe , in functie de valoarea mea atat pe plan sportiv cat si intelectual sper sa iau o decizie care sa imi fie favorabila si care sa ma duca tot mai sus.

In incheiere, cateva ganduri pentru antrenorul Gabriel Clapon si coechipierii de la CSS Unirea Iasi.
As vrea sa multumecsc domnului profesor Gabriel Clapon pentru toata munca care a depus-o si pentu rabdarea care a avut-o in formarea mea si pentru tot ce a facut pentru mine si pentru echipa. Ii urez multa sanatate si  sa antreneze multe generatii de acum incolo si sa formeze tot mai multi jucatori de valoare de care sa fie mandru  si sa obtina cit mai multe medalii.

Coechipierilor de la CSS Unirea cu care am trecut prin atatea, bune si rele, ii sfatuiesc sa nu renunte niciodata la ce isi doresc , indiferent despre ce e vorba. Numai prin munca grea si sacrificii vor reusi sa ajunga unde si-au propus . Le multumesc ca au avut rabdare cu mine si ca am fost o echipa pana la capat.As vrea sa multumesc si echipei  Politehnica si domnului profesor Costel Moscalu pentru incredere si sustinerea acordata pe toata durata campionatului trecut, la divizia A. Nu in ultimul rand as dori sa multumesc tuturor antrenorilor care au contribuit la formarea mea.

Acum, cand cititi aceste randuri, Vlad este in State si se pregateste sa inceapa orele la noua scoala.

Noi, iubitorii baschetului din Romania, ii dorim multa sanatate si succes in aventura Americana.