Acum că lucrurile s-au mai calmat după finalul electrizant al Campionatului Naţional de Baschet Masculin Divizia A, Labradors Basketball a stat de vorbă cu Marcel Ţenter, antrenorul campioanei României cu U Mobitelco BT Cluj-Napoca.

Marcel, care este primul lucru (legat de baschet) care îl faci după câştigarea unui campionat?
După un campionat foarte disputant ai nevoie de o pauză. Apoi, după ce se aşează lucrurile, începi să analizezi ce lucruri au funcţionat şi care nu, ce poţi face mai bine în sezonul viitor.

În afară de echipă, club, public ai dori să mulţumeşti cuiva în mod anume pentru sprijin/înţelegere?
În primul rând familiei, copiilor mei şi prietenei mele, care au fost mereu alături de mine în toate momentele acestui campionat şi nu au fost întotdeauna cele mai plăcute. Ei sunt sursa mea de inspiraţie şi de linişte, necesară pentru a munci.

Ce timp crezi că ai scos pe sprintul de după meci? A cronometrat cineva viteza ta prin intermediul înregistrărilor video? Păreai la fel de rapid ca şi în perioada când jucai la nivel foarte înalt.
Da, sprintul Acela nu era inclus in “game plan-ul” meu…ce s-a văzut după meci a reflectat tensiunea din mine, poate pentru că era prima dată în cariera mea de antrenor când eram atât de aproape de câştigarea titlului naţional. În orice caz, martorii oculari au confirmat viteza mare de deplasare :).

Care este diferenţa dintre a obţine un titlu ca jucător şi unul ca antrenor?
Ca jucător te gândeşti mai mult la responsabilităţile tale în cadrul sistemului colectiv de joc dar ca antrenor trebuie să ai în vedere atât sarcinile individuale ale jucătorilor cât şi strategia de atac şi de apărare, astfel încât rezultatul final să fie cel aşteptat. La fel şi cu câştigarea unui asemenea trofeu: ca jucător te gândeşti la contribuţia ta la câştigarea titlului însă ca antrenor împărtăşeşti acest titlu cu munca jucătorilor, a staff-ului tehnic, a management-ului, a publicului…

Când eşti filmat la time-out-urile din timpul meciurilor îţi pierzi firul logic al argumentării? Eşti conştient că eşti filmat? Îţi influenţează filmarea (pozitiv sau negativ) strategia time-out-ului?
La începutul carierei mele de antrenor aveam momente în care mă gândeam că sunt filmat şi că trebuie să fiu atent. Cu cât am căpătat experienţă, am înţeles că tot ce contează este ca jucătorii mei să primească informaţia de care au nevoie: uneori tactica alteori pur şi simplu o încurajare sau o idee de joc. Un antrenor trebuie să folosească aceste momente cât mai eficient, în cât mai puţine fraze însă foarte concise şi clare.
Faptul că se filmează nu mă deranjează, decât dacă operatorii îmi stau în cale … s-a mai întâmplat.

Este bine că se filmează aceste time-out-uri? Nu dezvăluie foarte multe lucruri “interne” care pot fi speculate de echipele adverse pe care urmează să le întâlniţi?
Nu mă deranjează că se filmează time-out-urile...însă nu cred ca ar trebui filmate în întregime. Doar părţi din time-out ar fi de ajuns. În rest aşa cum alţii au acces la ce vorbim noi în time-out, la fel avem şi noi acces la informaţiile pe care le dau alţii.

Cât de mult contează strategia de juniori a clubului “U” pt antrenorul de divizia A? Eşti implicat în construcţia pt viitor? În ce fel?
Unul din cele mai mari proiecte ale clubului nostru se derulează la nivel de juniori şi copii; ba chiar şi la grădiniţă. Acest  fapt se concretizează în acest moment în cei peste 500 de copii legitimaţi care joacă în cadrul U-Mobitelco şi în medaliile de aur cucerite la U14, U15, U16. Totodată în cadrul clubului nostru activează 15 antrenori toţi flămânzi de performanţă. Eu mă implic personal în dezvoltarea proiectului “Elite” care se desfăşoară doar cu copiii de lot naţional şi care funcţionează în timpul şcolii în fiecare dimineaţă de luni până joi cu începere de la ora 6 30 AM!

Ce hobby-uri ai?
Chitara, filmele şi antrenamentele cu copiii de la minibaschet.

Cât de mult contează să ai jucători clujeni în echipa fanion a oraşului? Întrebam asta pentru că alte echipe din divizia A nu pun niciun fel de accent pe această latură...
Este extrem de important să ai jucători care se indentifică cu clubul la care joacă. Iar cei care se identifică cel mai rapid cu echipa sunt cei care sunt crescuţi în acest oraş, desigur. Sau cei care sunt aduşi la juniori în cadrul clubului nostru la o vârstă fragedă. De asemenea, copiii din oraş trebuie să vadă finalitatea unui proiect: ”da este posibil, uite Silvăşan sau Chetreanu sunt clujeni şi în jurul lor s-a construit echipa!”.

Daca ar fi să alegi un singur obiect cu care să mergi pe o insulă nelocuită ce ai lua cu tine?
O barcă!

Cum este să fii antrenorul care a clădit cele mai bune apărări în ultimii doi ani de campionat?
Eu vreau să câştig fiecare meci. Ca să pot face acest lucru, trebuie sa-i fac pe oamenii cu care lucrez să creadă că acest lucru este realizabil. Ca să creadă trebuie să simtă că pot opri pe oricine. Acest lucru le dă curaj şi încredere. De aceea punem cea mai mare atenţie pe apărare şi muncim zi de zi la perfecţionarea sistemului individual şi colectiv de apărare.

Cum este să fii singurul antrenor român în careul de aşi al antrenorilor diviziei A şi singurul antrenor   român care a câştigat titlul în ultimii ani?
Nu este uşor însă nu mă gândesc la asta. Eu sper ca şi alţi antrenori tineri români, şi sunt destui şi foarte talentaţi, (Tudor Costescu, Achim Cristian etc.) să ajungă în acest “careu de aşi” şi să demonstrăm că cluburile pot investi mai multă încredere în antrenorii români fără de a avea teamă că nu vor avea rezultat.

Ce fel de muzică asculţi?
Metall, jazz, jazz-rock...big fan of Joe Satriani, Yngwie Malmsteen...

Ai sperat că va intra ultima aruncare a lui Morris sau te gândeai deja la prelungiri?
Mă gândeam la faptul că ne-am apărat bine şi că mai avem 3.4 secunde, suficient pentru încă o aruncare. Morris a marcat într-adevăr incredibil de la o distanţă foarte mare. Când mingea era în aer mă gândeam că poate era mai bine să mai facă un dribbling însă el mi-a demonstrat că a avut dreptate.

Tu ai reuşit vreodată să dai coş de la distanţa de la care a dat Morris? Din câte încercări?
Doar în antrenament... din multe încercări.

Aţi recuperat mingea furată la finalul de meci de aşa zisul ”fan”?
Da, am înteles că era vorba de un tânăr cu multe probleme financiare şi că a văzut o oportunitate.... l-am iertat cu toţii. Am recuperat mingea, da.

Dacă un copil de 10 ani te întreabă cum e să fii antrenor de baschet ce i-ai răspunde pe înţelesul lui?
Că un antrenor de baschet e ca un tătic care trebuie să aibă grijă de copiii lui, ca un profesor care îşi învaţă elevii şi ca un general care este urmat de luptători în război.

Crezi că e bine să existe colaborări între antrenori, cluburi etc.? Dezvoltă aceste colaborări baschetul şi personalul implicat?
Absolut, orice fel de colaborări între cluburi sau antrenori nu pot fi decât benefice baschetului, la nivel general. Cu cât nivelul general este mai bun cu atât mai mult ne dezvoltăm şi creem noi oportunităţi de creştere a calităţii baschetului românesc. Un exemplu de colaborare este între mine şi dl Curtifan, cu care am participat la două coaching clinic-uri în doi ani, la Hamburg şi la Barcelona (la care a participat şi dl Costescu), ocazii cu care am împărtăşit idei şi cazuri concrete întâlnite în sezoanele trecute. Apoi am antrenat ocazional grupe din cadrul clubului Labradors pe diferite teme. A fost o experienţă deosebit de placută pentru mine şi sper că şi pentru copii.

În altă ordine de idei având la bază dezvoltarea regională, este foarte bine când un club mai mare, cu tradiţie puternică în divizia A  atrage alte cluburi din zonă, cu care să încheie colaborări sau să dezvolte proiecte în care să fie implicaţi juniori şi antrenori. Numai aşa putem dezvolta cu adevărat baschetul românesc, împărtăşind idei şi expertiză astfel încât toţi tinerii să beneficieze de informaţie de calitate şi de actualitate.

Cine este modelul tău de antrenor?
Svetislav Pešić.

Un mesaj de final pt tinerii antrenori...
Fiecare zi e un bun prilej de a ne perfecţiona!

Un mesaj scurt pt tinerii jucători...
Propune-ţi un scop pentru fiecare antrenament şi pune-l în practică!

Un mesaj scurt pt cluburile de baschet din ţară...
Numai muncind bine vom readuce România pe harta baschetului european.

Mulţumim pentru timpul acordat şi pentru ideile împărtăşite! Mult succes şi la cât mai multe titluri!