Mihai Silvasan este unul dintre cei mai vechi jucatori ai "U" Mobitelco BT. La doar 25 de ani este capitanul echipei clujene, dar si al reprezentativei de seniori a României. Are în palmares opt titluri nationale la juniori
Si trei finale jucate la seniori.

Cum ai început baschetul?

Mihai Silvasan: Am început să joc în 1996, aveam 11 ani. Era o selectie organizata de Ghita Muresan, împreuna cu Pro Baschet Junior si CSS Viitorul. Am vazut o reclama la televizor si am zis sa încerc si eu. Pâna atunci nu am avut nicio tangenţă cu baschetul, mai ales ca părinţii mei nu au jucat baschet, nu au fost sportivi. Am mai facut karate înainte, însa nu de performanţă. Am vazut la televizor filme cu bătăi, eram copil...

La juniori ai câstigat opt titluri nationale. Cum a fost aceea perioada?

M.S.: Într-adevar, la juniori am câstigat tot ce se putea câstiga, sub îndrumarea lui Voicu Moldovan. Eram si atunci în echipa cu Paul Chetreanu. Mai erau Marius Craciun, Paşca, Mihai Racovitan. Am fost o generaţie foarte bună, i-am bătut pe toţi la diferenţe foarte mari. A fost o perioada foarte frumoasă, mi-am făcut mulţi prieteni, mergeam în cantonamente, în deplasări. Unii ajungeam cu o ora înainte de antrenamente, făceam alergare si abia apoi începeam antrenamentul propriu-zis.


 În Cluj sunt foarte multi copii care fac baschet. Ce mesaj le transmiţi acestora?

M.S.: Acum, faţă de perioda când eram eu junior, sunt foarte multe cluburi de baschet în Cluj. Pe atunci era doar CSS Viitorul, LPS si mai târziu Pro Baschet. Acum sunt zeci de cluburi care au copii la diferite grupe de vârsta. Baschetul este un sport spectaculos, care te dezvolta atât fizic cât si intelectual. Te pune sa gândesti, este un sport al oamenilor inteligenţi.


Care sunt cele mai placute momente din cariera de jucător?

M.S.: La seniori sunt multe momente frumoase, însa acestea exista si la juniori. Cred ca cele mai importante sunt cele trei finale jucate cu CSU Ploiesti. Pentru mine, cred ca cel mai important moment ramâne cosul de trei puncte marcat împotriva Sibiului, cel care a dus echipa în finala. Acela a fost un moment special. În general, pentru mine meciurile cu Sibiul sunt foarte antrenante din toate punctele de vedere, al orgoliilor, al valorii...


Care au fost cele mai neplăcute momente din cariera?

M.S.: Au fost, sigur, si momente mai neplăcute, nu pot fi numai momente frumoase în viata unui sportiv. A fost o accidentare care m-a tinut departe de teren opt luni. Nu a fost plăcut deloc, dar am trecut peste acel moment. Ţin minte exact când m-am operat la spate: a fost în 2 aprilie 2007. Când m-am accidentat, am încercat să mă recuperez fără operaţie, am stat trei luni aşa, dar pâna la urma tot la cuţit am ajuns. Am revenit pe teren, dar m-am accidentat apoi la genunchi si am mai stat doua luni. La spate am avut o hernie de disc simplă, nu e ceva foarte complicat, dar ca sportiv trebuie sa ai foarte mare grijă dupa ce te operezi. Trebuie sa faci constant exercitii specifice. Eu şi acum fac exerciţii aproape zilnic, la bazin.

Te-ai gândit în acele momente sa renunti la activitatea sportivă?

M.S.: Nu, în niciun moment nu m-am gândit sa renunt la baschet. Chiar si dupa ce închei activitatea sportivă, vreau să ramân tot în baschet, dar pâna atunci mai este, eu sper să mai joc vreo zece ani. Mă tenteaza antrenoratul, dar e devreme, pâna atunci se pot schimba multe.

Care este atmosfera de la echipa nationala?

M.S.: Suntem o generatie tânara, am reusit sa câstigam trei meciuri din patru în aceste calificari si atmosfera este chiar foarte buna, cum nu am mai vazut pâna acum la echipa naţională. Este un spirit de echipa foarte bun, cred ca si de asta am câstigat atâtea partide, nu pentru ca am avea un talent extraordinar, dar spiritul de echipa si munca din vară ne-au condus spre aceste trei victorii.


Esti si capitanul echipei nationale, dar si al "U" Mobitelco BT. Ce calităţi trebuie să aibă un jucător pentru a fi capitan?

M.S.: Aşa s-a nimerit, sa fiu căpitan, ei m-au ales. Dacă stau să analizez, nu ştiu ce calitaţi trebuie sa aibă un capitan. Sper sa îmi fac treaba cât mai bine, atât la echipa de club, cât si la echipa naţională, sa îmi ajut colegii. Este o responsabilitate în plus si trebuie sa fii un exemplu pentru ceilalti.


Cum apreciezi evolutia echipei pâna acum în campionat? Aveti patru înfrângeri în Divizia A si o eliminare prematura din Cupa României...

M.S.: Am avut o evoluţie destul de oscilantă, se putea şi mai bine. Nu trebuie sa ne plângem de milă că am pierdut patru meciuri. Trebuie sa învăţăm din greşelile din trecut, iar când va începe play-off-ul, sa fim o echipă foarte puternică, astfel încât altor echipe sa le fie frica sa joace cu noi.


Cum a fost anul 2010 pentru tine?

M.S.: Tinând cont ca am câstigat medalia de argint si am ajuns în finala Ligii Europei Centrale (CEBL), am avut si rezultate bune cu echipa nationala, pot sa spun ca anul 2010 a fost destul de bun pentru mine. Se putea si mai bine, dar asa a fost sa fie. Per total, m-am simţit bine în 2010 si sper sa continuu cel putin la fel si în 2011.


Am vazut ca ai un blog, ce te-a determinat sa îti faci unul?

M.S.: Nu m-am ţinut de el. Am vrut doar sa vad daca pot sa îl fac, a fost doar o chestie pur tehnica pentru mine. Nu am scris nimic pe el pâna acum.


Multumim pentru raspunsuri si mult succes!

M.S.: Mulţumesc şi eu.

u-mobitelco.ro