Claudiu Fometescu, singurul jucător din lotul lui ”U” Mobitelco care are două titluri naționale în palmares, a povestit pentru site-ul oficiel al vicecampioanei cum a ajuns să practice baschetul, care sunt marii jucători cu care a jucat sau i-a avut adversari și cu ce amintiri a rămas de la prima reprezentativă a României.

Am început dintr-o întâmplare! Profesorul de sport de la școala primară unde învățam își dădea examenul de grad și a hotărât să facă o clasă de baschet, pentru cei de la București care veneau să îl examineze. Asta se întâmpla la Târgu Jiu, la Școala Generală nr. 14. A fost primul meu contact cu mingea de baschet, până atunci nu știam mare lucru despre acest sport. Am copilărit lângă acea școală și îmi petreceam foarte mult timp acolo. Veneam acasă doar seara, târziu, când mă chema mama. După un timp clasa de baschet s-a desființat, iar copiii de perspectivă au fost mutați la CSS Târgu Jiu și așa am ajuns să fac și junioratul cu echipa din Târgu Jiu. Am ajuns apoi la Dinamo, pe urmă patru ani la Soced București și, din 2000 până anul trecut, din nou la Dinamo.

Fometescu e de părere că în ziua de astăzi se pune prea mare accent pe bani, iar baschetbaliștii nu mai știu să joace din plăcere, su sufletul, ci doar pentru cecul lunar, neinteresându-i nici măcar dacă echipa lor pierde sau câștigă.

Am prins generațiile lui Sandu Vinereanu, Dan Niculescu, Ermurache, Jimi Madarjac, Toni Alexe, Marcel Țenter, Bobo Pintea, Ghiță Mureșan. Poate atunci erau mai puțini bani, dar se juca cu mai multă dorință. Acum primează banii la unele echipe și parcă uităm valențele sportului, competiția și dorința de a câștiga. Practic, unii jucători își așteaptă salariul și nu îi mai interesează dacă pierd sau câștigă. 

Veteranul lui ”U” spune că nu a ținut socoteala convocărilor la Națională, pentru el cel mai mult a contat că a evoluat alături de nume mari ale baschetului românesc.

Nu prea le ținem socoteala ca la fotbal, pentru că nu interesează pe nimeni. Nu știu de câte ori am fost convocat, de la juniori III, II, I, lot de tineret, calificări și până la echipa mare am tot primit convocări. Cele mai importante meciuri la Națională au fost cele jucate împreună cu marii jucători, Ghiță Mureșan, Toni Alexe și ceilalți. Am avut odată o campanie cu un antrenor american și mi s-a părut cea mai reușită campanie, nu a fost decât o vară, dar efectiv m-am simțit jucător adevărat. I-am bătut pe austrieci la ei acasa, pe unguri la noi acasa, a fost o perioadă excelentă.

Claudiu Fometescu este singurul jucător din actualul lot al lui ”U” Mobitelco care știe cum e să fii campion al României. Staff-ul tehnic și conducerea clujenilor stă mult mai bine la capitolul titluri în palmares, prin Marcel Țenter, Dorin Pintea, Mircea Cristescu și Ionuț Mocanu. 

Am două titluri cu Dinamo. Cel mai important mi s-a părut cel din 2003, câștigat după o finală cu West Petrom Arad, când am contribuit cu toate forțele la reușită.