Zoran Krstanovic, unul dintre cei mai iubiţi jucători de la “U” Mobitelco şi unul dintre cei mai buni şi cei mai apreciaţi jucători din Divizia A, a povestit pentru site-ul oficial al clubului clujean, u-mobitelco.ro, de ce s-a apucat târziu de baschet, înainte de fi coşgheter sub panou a jucat fotbal, fiind portar. De când a trecut la baschet, Krstanovic nu s-a gândit niciodată să renunţe la acest sport. Sârbul e singurul străin care a prins toate cele trei finale jucate de "U" Mobitelco în ultimii şase ani, în 2006, 2008 şi 2010.

Am început să joc baschet abia la 15-16 ani, pentru că înainte am jucat fotbal. Îmi plăcea fotbalul şi jucam în fiecare zi cu prietenii. Apoi, tot împreună cu prietenii, am început să jucăm şi baschet şi după ceva timp am realizat că acest sport îmi place mai mult decât fotbalul. Am jucat fotbal pe postul de portar, dar nu la un nivel înalt, nu am participat la vreun campionat şi, deci, nu a fost ceva foarte serios. Am avut momente, scurte, de o zi sau două, în care nu vroiam să mai aud de baschet, dar nu m-am gândit niciodată să renunţ total la baschet.

De-a lungul carierei Krstanovic a evoluat la şase cluburi, dar “U” Mobitelco este cel care i-a intrat în suflet. Sârbul a plecat de două ori de la Cluj, în 2006 în Ungaria, unde a evoluat un sezon la BC Sopron, a doua oară, în 2008, în Olanda, unde a rezistat doar câteva luni la Hanzevast Capital, dar de fiecare dată inima l-a tras înapoi la “U”.

Prima dată am fost legitimate la clubul din oraşul natal, Sombor. Prima dată am facut antrenamente cu seniorii, iar apoi am fost mutat la echipa de tineret, însă mi-a fost mai uşor aşa, antrenamentele deveniseră mai uşoare. Am plecat apoi la Novi Sad, la Danubius. Am avut parte de o perioadă buna de antrenamente, acolo era un antrenor bun, a fost o experienţă benefică pentru mine. Apoi am plecat la Keramica Novi Becej, unde am stat doi ani şi jumătate. Aici mi-am îmbunatăţit jocul, atât ca tactică, dar şi din punct de vedere al tehnicii sau al pregătirii fizice. Echipa era între primele patru formaţii din ligă, era o echipă bună.  După aceea am venit la Cluj, asta se întampla în ianuarie 2005. Am mai jucat apoi în Ungaria, la Sopron şi în Olanda pentru perioade scurte de timp, dar de fiecare dată m-am întors la Cluj. Este printre puţinele oraşe unde mă simt bine, atât eu cât şi familia ne simţim foarte bine. Ne place oraşul, ne plac oamenii de aici, cred că de aceea ne-am întors tot timpul la Cluj. Echipa este bună, fanii ne sunt aproape şi orasul ne place foarte mult, acestea sunt motivele pentru care am revenit aici de fiecare dată!

 

Coşgheterul vicecampioanei a început să înveţe limba română şi are un professor special, fiul său.

Ştefan este înscris la o grădiniţă cu predare în limba română şi engleză. Petrece foarte mult timp acolo şi învaţă repede atât limba română, cât şi engleza. El înţelege mult mai bine decât mine limba română, pot să spun că el este cel care mă învaţă şi pe mine.

Krstanovic spune că secretul evoluţiilor sale excelente este echipa, dar şi faptul că se simte foarte bine la Cluj. Pivotul de 2.04 m crede că sezonul în desfăşurare este cel mai echilibrat din ultimii ani, fiind mai multe echipe puternice care se bat pentru locurile fruntaşe, dar are încredere în şansele lui “U” de a realize o figură frumoasă în play-off.

Secretul, chiar şi pentru aruncările libere, este echipa, nu există “jucător” în acest sport. După cum am mai spus, mă simt foarte bine la Cluj, îmi merge bine atât în plan personal, cât şi sportiv. Mă simt bine să joc aici, nu simt nicio presiune, înţeleg perfect ce mi se cere şi la fel o fac şi colegii mei, este o placere să joc în asemenea condiţii. Sezonul acesta este mult diferit de cel precedent, sunt mai multe echipe bune. Este un campionat mult mai echilibrat, cu mai multe echipe care se bat pentru un loc în play-off. Avem şanse bune în acest sezon şi cred că totul depinde de noi de cum jucăm.