Nick Covington a povestit pentru bcmures.ro și balkanleague.net  experiența BC Timișoara, cum se simte acum la BC Mureș și ce părere are despre Divizia A și Liga Balcanică.

Nick, poveşteste-ne despre cariera ta...

Să începem cu colegiul. Părinţii mei au lucrat în armată deci ne-am mutat de multe ori, astfel nu puteam să stau într-un loc şi să mă stabilesc acolo. Întotdeauna a trebuit să plecăm în alt loc şi peste tot a trebuit să încep din nou să-mi câştig reputaţia, deci am impresia că promovând liceul nu am beneficiat de atâtea avantaje ca alţii. Am început la un JUCO (colegiu comunitar), apoi după primul an m-am transferat la altul, apoi am ajuns la Weber State în conferinţa Big Sky din NCAA în echipă cu nişte viitori jucători de NBA. Eram sigur că am ajuns unde vroiam, dar antrenorii au fost concediaţi şi eu am ajuns la cea mai bună echipa din NAIA (Oklahoma City) unde am câştigat campionatul. Prima mea slujba propriu zisă a fost în Austria, şi am jucat o perioadă în Irlanda, apoi în Estonia. Încerc să ajung în cele mai bune campionate, în situaţii cât mai favorabile, an de an.

Cum e baschetul în România în comparaţie cu alte ţări ?

Campionatul românesc chiar nu este atât de slab precum unii vor să pară. Fiecare echipă are oameni mari, mulţi americani, mulţi sârbi buni, deci nu este unul slab, şi e foarte fizic.

Ai fost primul jucător american din istoria Timişoarei. Cum a fost să lucrezi într-o echipa de sârbi ?

Jucătorii erau în regulă, dar ştiţi, a fost o situaţie unică. Nu am înţeles cu adevărat importanţa faptului că am fost primul lor american. Dar apoi am început să aud lucruri de genul că antrenorului nu îi prea plac jucătorii americani. A fost o mare surpriză. A fost ceva diferit, dar ştiţi, baschetul e baschet. Probabil am avut concepţii diferite despre anumite lucruri, dar până la urmă nu a fost o situaţie teribil de proastă. Am învăţat şi multă sârba acolo, acum sârba mea este dobro.

Ai devenit repede om de bază în echipa BC Mureș, cum de te-ai adaptat atât de repede? Te-a ajutat faptul că erau alți americani în lot sau experiența ta anterioară din România?

Procesul de integrare a fost ușor, jucasem împotriva lor, îi cunoșteam, ei m-au văzut jucând prin intermediul meciurilor care au fost transmise la TV, așa că știau la ce să se aștepte de la mine. Dar, bineînțeles, faptul că am trei colegi americani m-a făcut să mă simt mult mai comfortabil. De altfel, toți băieții sunt de treabă și m-au considerat unul de-al lor de cum am ajuns acolo.

Se spune că la Târgu Mureș sunt unele din cele mai grele deplasări, nu numai pentru echipele din România, dar și pentru cele din Liga Balcanică. Jucați foarte bine acasă, dar uneori aveți probleme în deplasare, ai pune acest lucru pe seama faptului că nu aveți suporterii alături de voi?

În sala de la Târgu Mureș este întotdeauna o atmosferă foarte frumoasă, e bine să ai suporterii în spatele tău, e ca și cum ai avea un al șaselea jucător pe teren tot timpul. Nu aș spune că absența fanilor ne cauzează nouă probleme, câteodată pur și simplu nu ne iese jocul, dar lucrăm la acest capitol. Trebuie să ne corectăm greșelile dacă vrem să terminăm sus în campionatul României și în Liga Balcanică.

Ce părere ai despre Liga Balcanică?

Am vorbit cu un prieten de-al meu care a evoluat în sezonul trecut, la fel ca și mine, în Estonia, dar a cărui echipă a fost înscrisă în Liga Balcanică, și l-am întrebat cum este această competiție în comparație cu Liga Baltică, în care am jucat eu anul trecut. Echipa mea a jucat în seria Challenge Cup a Ligii Baltice și el mi-a spus că Liga Balcanică e cam la nivelul seriei de elită a Ligii Baltice. Din ce-am văzut până acum, nu pot să-l contrazic. Cred că nivelul echipelor pe care le-am întâlnit până acum e destul de bun.

BC Mureș are încă șanse de a trece în faza următoare a Ligii Balcanice, dar pentru asta Rilski trebuie să câștige în Muntenegru, iar voi să câștigați pe teren propriu în fața formației Mornar la cel puțin 15 puncte diferență, crezi că este un scenariu realizabil?

Da, bineînțeles, că avem șanse. Filozofia mea de viață, nu numai ca sportiv, e că orice se poate întâmpla. Sunt convins că noi putem obține o victorie la 15 puncte, iar ce se întâmplă în Muntenegru depinde de Rilski Sportist, așa că ”Haide Rilski!”.

În meciul cu Feni Industries te-ai remarcat prin numărul paselor decisive, apoi cu Rilski au înscris multe puncte. Ce rol îți convine mai mult, cel de jucător care bagă mingea în coș sau cel de jucător care creeaza ocazii de a marca pentru ceilalți coechipieri?

Din fericire pot să fac și una și alta la fel de bine. Dar, ca să răspund la întrebare, o să-mi spun părerea despre cele două posturi. Când joc pe poziția unu, mă gândesc la atâtea lucruri, ce schemă să folosesc, cât timp mai este din atac, cui ar trebui să-i pasez, cine a avut mână bună până în acel moment și așa mai departe. Când joc pe poziția doi un singur lucru îmi trece prin cap, să atac! De multe ori când sunt conducător de joc trebuie să îmbin cele două strategii pentru a le pune cât mai multe probleme adversarilor, mai ales în meciurile în care simt că sunt în mână și reușesc atât să înscriu, cât și să pasez. Totuși, ca să fiu sincer, sunt un lider înăscut și îmi place să controlez mingea, să fiu un conducător de joc care înscrie, cum sunt mulți conducători de joc în NBA în ultima perioadă.

Ce îţi place în România în afară de baschet ?

Aveti niste fursecuri cu ciocolată excelente... Fanii mai mult decât orice. Am un prieten, Chad, care mi-a arătat nişte filmuleţe cu fanii de la Partizan. Şi aici, suporterii pot fi nebuni, nu chiar ca la Partizan, dar îmi place atmosfera şi este foarte plăcut să joci aici din cauza fanilor.

Se pare că fanii te plac din prima clipa. Ai un mesaj pentru ei?

Aş vrea să le mulţumesc pentru sprijin şi dacă o ţin tot aşa mă vor ajuta să joc mai bine. Iar dacaăjoc mai bine îi voi face mai fericiţi, deci va fi bine pentru amândoi. Sprijiniţi-ne şi noi vom juca bine în continuare, şi să sperăm că putem câştiga campionatul anul acesta.