Unul dintre cei mai vechi si cei mai îndrăgiţi stranierii ai echipei Energia Rovinari, Porter Troupe, vorbeşte în exclusivitate pentru site-ul totalbaschet.ro atât despre carieră cât şi despre viaţa sa.

Spune-mi câteva lucruri despre tine. Cum şi când ai început să joci baschet?

Sunt din New York, Statele Unite. Am început să joc baschet la 5-6 ani. Nu ştiu sigur cum s-a întâmplat să încep să practic acest sport. Fratele meu a jucat baschet iar eu mă uitam la el adeseori şi cred că asta m-a determinat.

Care a fost echipa ta de debut?

Primul meci de baschet a fost pentru YMCA San Diego, California. Aveam 7 ani când am jucat prima dată în această organizaţie non-profit pentru copii.

Vorbind despre familie. Ştim că tatăl tău este un scriitor faimos.Te-a încurajat în cariera de baschetbalist?

Tatăl meu este un fan al baschetului. În primul an aici, el a venit la unul dintre meciurile Energiei. Atât el cât şi fratele meu au jucat baschet în tinereţe. Bunicul meu a jucat basseball, însă mie baschetul mi s-a părut mult mai interesant şi de aceea am ales acest sport.

Ce te-a făcut să rămâi trei sezoane la Energia?

După primul an, care a fost unul foarte bun, am crezut că aceiaşi jucători se vor întoarce deci asta m-a făcut să revin, să fim aceaşi echipă. De altfel aici am întâlnit-o şi pe actuala mea prietenă. Am ales Energia dintre toate echipele pentru că am o relaţie strânsă cu fanii, chiar îmi place să joc aici, în prezenţa fanilor şi atunci, de ce nu?

Care este relaţia dintre tine şi colegii sârbii?

La început nu ştiam la ce să mă aştept pentru că nu a mai lucrat niciodata cu un grup de jucători sârbi. Este adevărat că am avut ca şi coleg un jucător sârb, în primul sezon, Miko Golubovic. A fost destul de greu atât pentru noi cât şi pentru el deoarece acesta nu vorbea engleză. Acum totul e diferit, este o legătură mult mai strânsă. Suntem doi americani, trei sârbi şi un polonez. Simt că suntem uniţi, pot spune că ne înţelegem foarte bine, glumim unii cu alţii. Nu este o problemă pentru mine. Nu cataloghez: el este român, el este sârb. Tot ce ştiu este că am o mare responsabilitate ca fiind căpitanul acestei echipe.

Este adevărat că intenţionai să joci pentru Steaua sezonul trecut ?

Sigur că nu. Nu am înţeles de unde au venit atât de multe zvonuri cum că aş fi vrut să joc pentru Steaua sezonul trecut. Eu am un bun prieten care lucrează acolo, Radu Tuţă, din  Târgu Jiu. Toate acestea au pornit de la o vizită în Bucureşti unde am stat de vorbă cu Radu şi cu alţi prieteni despre actualul sezon. Cred că aceasta discuţie a luat proporţii şi aşa s-a ajuns la „intenţia mea” să joc pentru Steaua.

Care este opinia ta despre campionatul românesc?

Este un campionat interesant. Echipele sunt chiar puternice. Pot spune că jucătorii români sunt chiar buni.

Care crezi că sunt pretendentele la titlu în acest sezon?

Asesoftul este cu siguranţă echipa cea mai puternică din nou. Au avantajul jucătorilor experimentaţi atât români cât şi străini. Cred că Mediaşul este o alta echipă puternică la fel şi Steaua sau Cluj. Dupa părerea mea Mediaş şi Asesoft se vor bate pentru titlu anul acesta.

După aproape trei ani petrecuţi în România, la Târgu-Jiu, ce părere ai despre acest loc, despre oamenii de aici?

România are şi părţi bune şi părti rele ca toate locurile. Cred că România a evoluat foarte mult. În ceea ce priveşte oamenii de aici, mă înţeleg foarte bine cu ei, deci nu pot spune lucruri negative în această privinţă. Pentru mine, important este că aici joc baschet, aici trăiesc. Din punct de vedere baschetbalistic totul merge bine, echipa mă tratează ca atare. Mi-am făcut prieteni chiar foarte buni aş spune deci am ceva amintiri frumoase, pe care nu cred că le voi putea uita.

Ce-ţi lipseşte cel mai mult de acasă?

Acasa am prieteni buni pe care ar fi foarte bine dacă i-aş fi putut lua cu mine şi aduce aici. Îmi lipseşte familia în mod evident. Îmi iubesc mama, tatăl, fraţii şi surorile. Aş fi încântat dacă s-ar afla aici. Vorbesc în fiecare zi cu ei şi asta mă face să nu le simt lipsa atât de mult.

Ce le transmiţi fanilor în postura de căpitan al acestei echipe?

Ahh, e foarte greu ... Sunt două lucruri. În primul rând vreau să le mulţumesc fanilor că vin la fiecare meci, că ne încurajează de trei ani cu atâta pasiune ceea ce ne determină pe mine şi pe colegii mei să vrem să câştigăm fiecare meci în prezenţa lor. Este o experienţă cu totul şi cu totul unică. În al doilea rând aş vrea ca oamenii să ne fie alături, să fie înţelegători chiar şi în cazul unei înfrângeri şi să încerce să nu se enerveze din acestă cauză. Uneori oamenii devin nerăbdatori şi se revoltă asupra jucătorilor sârbi, spunând lucruri nedrepte despre ei. Să fiu sincer, mie nu imi plac aceste opinii venite din partea lor. Nu vreau să intru în astfel de lucruri dar consider că este nedrept. Vreau ca fanii să fie alături de noi pentru că încercăm să dăm ce e mai bun din noi!