Interviul a fost publicat în revista CSU Fans Magazin realizată de către fanii baschetului la fiecare meci din Sala Transilvania a echipei BC CSU Sibiu. Aceasta este redactată voluntar de către fanii sibieni și are suportul financiar al Consiliului Local Sibiu prin Primăriei Municipiului Sibiu, fiind finanțată prin Agenda Comunității. Mai multe articole și interviuri pot fi citite în revista CSU Fans Magazin. Toate numerele ale acestei reviste pot fi găsite și online, pe site-ul www.csufans.ro

Reporter: Lăsând pentru câteva minute baschetul în plan secund, spune-mi te rog ce le-ai povesti suporterilor sibieni despre omul Lawrence Kinnard?

Lawrence Kinnard: Numele meu este Lawrence Kinnard, am 31 de ani și sunt născut în Memphis, Tennessee. Am o soră mai mare, Crystal Kinnard, și doi nepoței minunați, Nina și Will. Tatăl meu a trecut în neființă în urmă cu un an și câteva luni așa că momentan nu o mai am alături decât pe mama mea, Mamie Kinnard. Iubesc anumalele și am doi câini, Peanut și Max. Peanut este un pitbull iar Max este un golden retriever pe care l-am luat din Polonia. De fapt numele lui este Maximus Decimus Meridus dar îi spun Max. M-am inspirat din filmul Gladiatorul. Sunt extrem de pasionat de istorie și de aceea am ales acest nume. Antrenorul meu din liceu era de fapt profesor de istorie și întotdeauna când mergeam la orele lui, eram foarte atent. M-a captivat foarte tare această materie așa că mai târziu am decis să mă înscriu la University of Alabama at Birmingham unde am obținut o diplomă în istorie și comunicații. Istoria este o mare pasiune pentru mine și îmi petrec timpul liber urmărind documentare despre războaiele mondiale, Războiul Rece sau Hitler. Obișnuiam să joc și foarte multe jocuri video care au ca subiect războiul și jocuri de strategie însă acum nu mai am timp pentru asta. Mă aflu în România alături de fiica mea Leah Kinnard care are doar 5 luni și este normal să îmi petrec timpul liber cu ea. 

Rep.: La ce vârtsă și în ce împrejurări ai început să practici baschetul?

L.K.: Am început să joc baschet în jurul vârstei de cinci ani pentru că mama mea voia ca eu să stau departe de străzile periculoase ale Memphis-ului. Alesesem inițial să joc fotbal însă mama este o persoană care se îngrijorează destul de mult și a considerat că mă pot accidenta grav așa că m-am reorientat către baschet. Eram destul de bun și de talentat însă mama voia în primul rând, să iau note mari la școală. Cum nu am făcut acest lucru, mi-a interzis să mai joc baschet. M-am reapucat la 12 ani când eram deja în clasa a șasea însă din cauza comportamentului meu din acel semestru mi s-a interzis din nou să joc, de data aceasta de către directorul școlii. Cu cât mi se spunea că nu pot să joc cu atât îmi doream mai tare să îmi îndrept comportamentul și să le demonstrez tuturor că pot juca și că pot fi bun. Nu am jucat baschet în școala generală însă am reușit să joc organizat în liceu și în colegiu.  

Rep: Unde ai mai jucat înainte de a semna contractul cu BC CSU Sibiu?

L.K.: Mi-am început cariera internațională în 2009 în Polonia unde am evoluat două sezoane pentru Trefl Sopot. În 2011-2012 am jucat pentru BC Anwil (Polonia), în 2012-2013 am semnat cu Keravnos Strovolu (Cipru), a urmat în 2013-2014 Lapuan Korikobrat (Finlanda) iar în 2014-2015 m-am reîntors în Polonia unde am jucat pentru Śląsk Worcław. Între 2015 și 2017 am evoluat în Finlanda pentru Kauhajoen Karhu și Lauan Korikobrat. Sezonul 2017-2018  mă gasește alături de BC CSU Sibiu și reprezintă cel de al nouălea an din cariera mea de baschetbalist profesionist. Fiecare țară în care am jucat este unică și în fiecare m-am simțit bine. În Polonia am vizitat lagărele de concentrare, în România am fost deja să văd castelul lui Dracula iar în Finlanda m-am bucurat de zăpadă. Eu fiind din sudul Statelor Unite nu văzusem zăpadă decât în 1994 când a avut loc o furtună în Memphis. Pentru mine, zăpada este ceva special și îmi dă un vibe unic pentru că nu am avut ocazia să o văd de foarte multe ori în viață.

Rep.: Care este cel mai mare vis al tău legat de cariera ta baschetbalistică?

L.K.: Cred că visul fiecărui copil este acela de a juca în NBA. Odată ce am realizat că aceasta nu este neapărat o opțiune, m-am concentrat pe cariera mea internațională. Atâta timp cât am puterea de a juca, asta este ceea ce vreau să fac. Nu vreau să merg acasă și să fiu un simplu profesor de istorie. Voi avea timp pentru asta mai târziu în viață. Așa a apărut dorința și plăcerea de a călători. Europa a avut asupra mea un impact cultural deosebit. M-am bucurat de fiecare țară pe care am vazut-o și am încercat să colecționez cât mai multe amintiri. Când voi fi bătrân vreau să-i povestesc fiicei mele despre vizita mea în castelul lui Dracula și despre România. România este o țară cu oameni plăcuți care nu te fixează cu privirea așa cum o fac polonezii, spre exemplu.

Rep.: Care este cea mai frumoasă amintire pe care ți-a oferit-o baschetul până acum?

L.K.: Posibilitatea de a inspira tinerii din jurul meu este cel mai frumos lucru pe care mi l-a oferit baschetul. Acum doi ani am avut un sezon extraordinar în Finlanda și când am mers acasă am fost invitat să țin un discurs la biserică, pentru comunitatea din care fac parte. Îmi aduc aminte că la sfârșitul discursului, a venit la mine un baiețel care mi-a spus: ’’Domnule K., eu  nu  mai vreau să joc în NBA, vreau să joc în afara Statelor Unite.’’ Cuvintele acestui copil mi s-au părut extraordinare și m-au făcut să înțeleg faptul că un baschetbalist are oportunitatea de a schimba percepții și de a influența destine.

Rep.: În ce termeni ai vorbi despre evoluția lui BC CSU Sibiu până în momentul de față?

L.K.: Cred că avem potențialul de a câștiga campionatul în acest sezon. Trebuie doar să continuăm să dăm tot ce putem în teren și să nu uităm că în baschet orice este posibil și  că și cele mai bune echipe pot pierde. Cred că totul se reduce la ceea ce învățăm din fiecare meci. Campionatele nu se câștigă din primele meciuri. Noi am început foarte bine acest sezon și am învins cele mai bune echipe din campionat însă trebuie să fim atenți și ambițioși şi să continuăm în aceeași manieră. Eu personal, după aproape nouă sezoane petrecute în baschetul profesionist, cred că fac parte dintr-o echipă cu mult potențial care în momentul de față lucrează la a construi latura ce ține de famile. În  meciul cu U-BT Cluj-Napoca, colegii de pe bancă ne încurajau pe noi cei din teren, la  fel  de mult cum o făcea galeria. Mi s-a părut extraordinar și cred că gestul lor arată cât de mult ne dorim să devenim o familie. Nu contează cine este în teren sau cine este pe bancă atâta timp cât ne susținem reciproc. Doar așa vom ajunge departe în campionat.

Rep.: Ai putea prefața în câteva cuvinte meciul cu BC Timba Timișoara? Cât de grea va fi misiunea lui BC CSU Sibiu împotriva acestei echipe?

L.K.: Pentu mine nu contează cu cine jucăm. Orice echipă poate să pună probleme sau poate oferi surprize indiferent de cum este cotată în campionat. Noi trebuie să luăm meciul în serios și să dăm totul pe parchet. Eu personal nu știu prea multe despre Timba Timișoara dar sunt sigur că antrenorii noștri ne vor pregăti și vor pune la punct tactica de joc așa cum fac întotdeauna. Trebuie să abordăm acest meci cu aceeași seriozitate cu care am abordat meciul cu Cluj. O înfrângere cu Timba ar pune în umbră cele trei victorii obținute împotriva echipelor de top din ligă. 

Rep.: În cei nouă ani de cariereă internațională ai avut ocazia să iei pulsul mai multor ligi profesioniste de baschet. Spune-mi te rog ce părere ți-ai făcut despre liga din România?

L.K.: Din punctul meu de vedere liga din România este una de top. Jucătorii români sunt foarte talentați iar ai noștri au demonstrat-o din plin în meciul cu Clujul când au contribuit semnificativ la obținerea victoriei. Pe de altă parte am văzut aici mulți jucători sârbi și americani talentați care împreună cu cei români ridică foarte mult nivelul acestei ligi. Cred că liga din România se situează în primele zece ligi europene ca și valoare.

Rep.: Putem vorbi despre o rutină sau despre o superstiție în ziua meciului?

L.K.: Da, cred că putem vorbi despre o rutină. Îmi place să ascult muzică în ziua meciului și să spun întotdeauna o rugăciune. Când ajung la sală îmi pun colanții de joc, șortul, tricoul, șoseta dreaptă, șoseta stângă, pantoful drept și apoi pantoful stâng. Întotdeauna în ordinea asta. Un alt lucru pe care îl fac este să am ultima aruncare înainte de începutul meciului. Îmi place să văd cum mingea intră în coș. Mental este o imagine care pe mine mă motivează și care îmi induce o dispoziție pozitivă de joc. 

Rep.: Un mesaj pentru suporterii sibieni.

L.K.: Aveți încredere în noi. De-a lungul acestui sezon vom avea momente bune și momente mai puțin bune însă pentru noi este important ca voi să ne rămâneți alături. Vom lupta meci de meci pentru a obține victoria și pentru a vă bucura. Vom face tot ceea ce depinde de noi. Atâta timp cât voi aveți încredere în noi și ne susțineți și noi ne vom lupta pentru voi și vă vom oferi victoriile pe care cu toții ni le dorim.