Brandon Johnson a povestit pentru totalbaschet.ro ce au însemnat pentru el cei doi ani petrecuţi la CSU Atlassib Sibiu, de ce e dezamăgit de conducerea clubului şi ce spune despre prietenul său Earl Brown care a ajuns al şaselea stranier în lotul lui Prakuraitis.

Ce a însemnat pentru tine şi cariera ta baschetbalistică perioada în care ai jucat în România?
Experienţa mea în România a fost una productivă, cel puţin primul an acolo aşa a fost. Anii petrecuţi în România au însemnat foarte mult pentru mine pentru că a fost prima mea ocazie de a juca în Europa, deci practic mi-am început cariera în România. M-a învătat şi cum funcţionează afacerea cu baschetul în Europa. Murdar!

Ce faci acum, unde joci, îţi place acolo mai mult decât în România?
În momentul de faţă joc baschet în Karlsruhe, Germania. Îmi place foarte mult aici, dar m-am bucurat de fiecare minut petrecut în România. Aici americanii ies împreuna, dar în România eram ca o familie, toţi ne petreceam timpul împreună, deci nu pot spune că îmi place un oraş mai mult decât celălalt, amândoua sunt frumoase.

Earl Brown este al şaselea străin al lui CSU acum chiar dacă este un jucător foarte bun. Crezi că a facut o greseăla acceptând statutul de al şaselea jucător? Ce ai fi făcut tu dacă clubul ţi-ar fi propus să devi al şaselea stranier în perioada în care ai jucat pentru Sibiu?
Umm, nu, nu cred că a greşit acceptând acel rol, ştiu că lui Earl îi place competiţia, deci probabil s-a gândit că dacă va munci şi se va antrena mai mult decât toţi ceilalţi pentru a-şi câştiga locul în echipă şi pentu a primi o şansă bine-meritată, acesta este al treilea an al său acolo aşadar a demonstrat deja că poate juca sau clubul nu l-ar mai fi adus înapoi să joace. Am jucat cu Earl timp de doi ani şi dacă cineva va munci pe brânci pe teren ştiu că acela va fi Earl. Nu, nu cred că eu aş fi acceptat poziţia celui de-al şaselea jucător, îmi place să joc şi îmi place să mă lupt pe teren, să dau totul pentru echipa mea şi pentru oraş, ar fi foarte dificil doar să te uiţi la meci.

Dacă ar fi să alegi un meci care te face să zâmbeşti când îţi aminteţti de el, care ar fi acesta?
Sincer, m-am bucurat de toate meciurile, atât de victorii cât şi de înfrângeri. Mi-a plăcut să joc în România pentru că fiecare meci era o bătălie, trebuia să joci bine meci de meci.

La începutul sezonului circulau anumite zvonuri conform cărora tu urmai să te întorci la CSU. Te-a contactat într-adevar vreun oficial al clubului?
Prima dată am primit un e-mail, în iulie, care spunea că noul antrenor nu mă mai vrea să joc la CSU. Apoi am primit un apel telefonic în cotombrie, la ora 3 dimineaţa, de la Horaţiu Floca, şi m-a întrebat dacă aş vrea să mă întorc. I-am răspuns că da, dar nu m-a mai sunat înapoi. Apoi mi-a trimis un e-mail care spunea că nu mă pot întoarce până în ianuarie pentru că Jarryd Loyd avea contract garantat, dar din nou nu am mai primit nici un semn, m-am gândit că fie ce va fi, viaţa merge înainte. Aşa funcţionează lucrurile la Sibiu!

În final, ai un mesaj pentru CSU Sibiu şi pentru fani?
Mulţumesc clubului din Sibiu pentru oportunitatea de a juca în România şi îi urez echipei succes în toate. Fanilor le mulţumesc pentru susţinerea acordată mie şi echipei de-a lungul anilor în care am jucat acolo. M-am bucurat de fiecare meci jucat acasă datorită atmosferei pe care ei au creat-o în sală, e admirabilă pasiunea lor pentru această echipă şi cât de mult îşi doresc victoriile. Mulţumesc tuturor pentru amintirile cu care am rămas!

Seria interviurilor cu foşti străini renumiţi din Divizia A continuă mâine cu un jucător care a câştigat titlul şi a retrogradat cu aceeaşi echipă.