Cătălin Burlacu, este, fără îndoială, unul dintre cei mai buni jucători autohtoni ce evoluează în Divizia A. Campion de cinci ori consecutiv cu echipa CSU Asesoft Ploiești, componentul grupării prahovene are o carte de vizită impresionantă: deținător al Cupei Italiei, deținător al FIBA Europe Challenge, la care se mai adaugă evoluții în cadrul competițiilor puternice din Europa, Burlacu este de părere că ”ajută enorm să joci în campionatele puternice din străinătate” pentru că doar acolo ”îți poți evalua exact potențialul și valoarea”.

Căpitanul grupării din Ploiești a vorbit site-ului totalbaschet.ro despre jocul său din actualul sezon, despre nivelul campionatului în 2011, dar și despre viitor.

Statisticile tale din acest an indică un aport ofensiv mai mare din partea ta în jocul echipei. Are nevoie mai mult de tine Asesoftul în acest sezon decât în ceilalți ani?

În toți anii am avut sarcini precise și exacte de îndeplinit. Și în acest sezon am pornit la pregătire, în august anul trecut, cu un scop bine stabilit de managementul echipei, având în vedere structura lotului cu care aveam să pornim la drum spre un nou titlu și o nouă cupă - acela de a integra cât mai repede un grup de tineri selectaţi și pregătiţi pe toata durata verii la academia Asesoft, plus stranierii ce aveau să vină. Unii dintre ei sunt pionieri ai baschetului profesionist, în spiritul de luptă și de învingători. Referitor la cât are nevoie Asesoft de mine și de aportul meu pe teren, nu sunt în măsura să vă răspund, însa știu sigur că îmi dau viața pentru echipă atunci când aceasta are nevoie până la ultima suflare, la fiecare meci indiferent de natura lui. Vis-a-vis de statistici, ţin să mentionez că nu mă interesează statisticile de nicio natură. Tot ce-mi doresc e ca echipa mea să învingă mereu la final, iar dacă eu pot ajuta ofensiv sau defensiv, voi fi acolo cu siguranţa.

Odată cu absența lui Ilic și până la integrarea lui Okoye, eşti nevoit să joci pe poziţia 5. Cum iţi influenţează acest lucru jocul? Pe ce poziţie te simţi cel mai confortabil?

Nikola Ilic este un om și un jucător extraordinar care acum are o problemă de sănătate serioasa și îi urez pe această cale însănătoșire grabnică și să revină la echipa cât mai repede. Este un ”power forward” de meserie, deci un 4 definitoriu. Este adevărat că el a jucat și 5 anul trecut, la fel ca și mine anul acesta. Jocul meu nu trebuie să fie influenţat de poziţia pe care urmează să evoluez, având în vedere că am avut mulți antrenori la club și la naţionale care mă solicitau și pe 3. Până la urmă mie îmi place lupta de sub panou iar dacă ți se cere, asta joci. Nu e în detrimentul cuiva atâta timp cât o faci cu succes ci dimpotrivă.

Cum vezi acest sezon din punct de vedere al pivoţilor care evoluează în campionat? A crescut nivelul acestora față de anii trecuţi?

Urmând exemplul hegemoniei Asesoft, până la urmă toţi managerii de cluburi și-au dat seama că nu poţi emite pretenţii în campionat decât atunci când pui ”stâlpii echipei” pe nişte pivoţi de valoare care să-ți aducă recuperări când ai nevoie și puncte uşoare când trebuie neapărat. Da, are sens atâta timp căt ai și o rezervă la ei sensibil apropiată ca valoare. Aşadar , avem în campionat un număr mai mare decât oricând de pivoţi valoroşi per echipă și un alt număr de pivoţi tineri talentaţi, ceea ce nu face decât să crească nivelul campionatului românesc.

Cum vezi noua generaţie de jucători români? Cum vezi atitudinea lor față de joc, față de pregătire? Ce ar trebui făcut pentru a crește cât mai mulţi jucători de valoare?

Nu privesc circumspect noua generaţie de jucători români ci dimpotrivă, o respect. Pot afirma că atitudinea lor din teren, în timpul meciurilor, e una pozitivă și plină de sânge. Nu cunosc atitudinea lor vis-a-vis de pregătire (aici mă refer jucătorii altor echipe) însă pot afirma că in România nu orice meci le poate aduce ”challenge” și mereu trebuie să privească mult mai sus. Iar de aici poate vom avea din nou echipa naţionala la turnee finale.

Câte sezoane crezi ca vei mai evolua? Ce te vezi făcând după ce vei renunţa la baschet?

Atâta timp cât mă voi simţi sănătos, împlinit pe teren, găsind satisfacţie în ceea ce fac şi putând ajuta prin evoluţie și experienţa, voi fi acolo, pe teren, luând ce-i al meu. Credeţi-mă, nu trebuie sa fiu împuşcat pentru a mă lasa, mai am insă ”wish and will”. Voi vedea apoi ce va urma, probabil tot în branşa și tot la Asesoft.

Ce jucător din Divizia A pe care îl apărai direct ți-a pus cele mai mari probleme?

Toni Alexe, Vladimir Arnautovic, Nikola Bulatovic, Rareș Apostol, Rashard Griffith, Virgil Căruțasu, Nikola Ilic și toti cei pe care nu i-am menționat însă cu care am crescut și am progresat împreună.

Cine ți-a pus cele mai mari probelem când se apăra la tine? Cine a fost cel mai greu adversar pe care a trebuit să îl aperi ? (nu doar din România)

Nu pot exprima unul cu exactitate, dar sunt mulţi adversari puternici în apărare împotriva cărora am evoluat, iar atunci când mai privesc zâmbind unele meciuri de Euroligă, îmi aduc aminte de ei. Probabil nu și invers.

Care crezi că a fost cel mai frumos moment oferit de baschet în întreaga ta carieră?

Câștigarea Fiba Europe Cup 2005, Cupa Italiei 2008, Fiba Europe All Star Game 2006, cele 7 titluri de campion al României, 5 cupe ale României, 5 eurobasket MVP award, toate au semnificații aparte în sufletul meu.

Ți-a ajutat faptul că ai evoluat în alte campioante? Cum ?

Ajută enorm să ai privilegiul de a juca în campionate puternice din străinătate pentru că numai acolo iţi poţi evalua exact potenţialul și valoarea. Vezi exact pe ce stai și pe ce drum eşti. Am întâmpinat greutăți neavând la baza un ”college american” la început când îmi doream atât de mult sa evoluez la un nivel mare, fiind considerat un ”homeboy” cu toate awards-urile mele, dar am reuşit într-un final să am succes pe unde am fost.