foto: fortaviola.ro

După experienţa de un an în Africa, la Etoile du Sahel, Dragan Petricevic a revenit în România pentru a o prelua pe CSU Sibiu. Tehnicianul bosniac a pregătit echipa ardeleană până în urmă cu câteva săptămâni când a ales să revină pe continentul negru pentru a semna cu Club Africain din Tunisia, rivala lui Etoile.

Antrenorul care a cucerit numeroase trofee în România a precizat că s-a despărţit pe cale amiabilă de CSU Sibiu şi că oferta africanilor a fost una deosebit de avantajoasă. De asemenea, tehnicianul a fost nemulţumit şi de modul în care e văzută meseria de antrenor în România. Cu toate acestea, Dragan Petricevic nu spune NU unei reveniri în campionatul nostru.

TotalBaschet a luat legătura cu antrenorul bosniac pentru a vedea cum s-a acomodat la noua sa echipă. Discuţia s-a prelungit şi am vorbit şi despre Africa, obiective, Sibiu, fanii ardeleni, Timişoara şi evident... când şi dacă mai revine în România. 

Citiţi în continuare un interviu în exclusivitate.

Din nou în Africa. Cum e la Club Africain?

E foarte devreme să trag concluzii mai exacte despre Club Africain. Ceea ce am avut timp să observ e că acest club are cea mai mare armată de suporteri din Tunisia, în jur de 3.000.000. In acest sezon a venit un preşedinte nou în persoana domnului Slim Riahi, om de afaceri şi politic în acelaşi timp care până acum a investit în toate secţiile clubului peste 7.000.000. de euro. E vorba de un proiect mare, cu scopul de aduce cât mai multe trofee la acest club cu tradiţie în sportul african. Sper să se şi realizeze deoarece trofeele nu vin bătând din palme, aşa că răbdarea este un lucru esenţial în aşteptarea lor. In toate secţiile de sporturi colective sunt aduşi antrenori străini. La fotbal e un francez, la handbal un sârbo-francez, la baschet sunt eu, managarul general peste toate sporturi e tot un francez, deci intenţia de deveni un club-gigant este susţinută şi prin aducerea oamenilor cu altă mentalitate decât cea autohtonă.

foto: fortaviola.ro

Aţi venit la rivala lui ESS, cum aţi fost primit?

Nu pot să spun că ESS era rivală până acum, deoarece a existat o diferenţă între cele două echipe în sezonul trecut când CA a terminat pe locul 4. Imi amintesc că meciurile între ESS şi CA nu au fost foarte echilibrate. Sentimentul nu era unul oarecare pentru mine când am semnat cu CA, asta pentru că cele mai mari satisfacţii sportive aici le-am trăit la ESS. Mai mult de atat, de multe ori am spus că la ESS am întâlnit nişte colaboratori desăvârşiţi şi oameni minunaţi. Aici nu este ca la noi, ură între suporteri. Este mult mai mare mai ales intre suporteri cluburilor mari, dar eu personal niciodata nu voi fi inamicul celor de la ESS ci doar adversarul sportiv. Au existat multe regrete şi din partea suporterilor ESS şi din partea mea, nu pentru că regret decizia, care a fost una strict profesională, ci pentru faptul că probabil unele relaţii se vor deteriora, chiar dacă nu din partea mea.

Ce obiective are echipa?

Obiectivele în sezonul 2012-2013 sunt să devenim o echipă care poate în sezonul 2013-2014 să emită pretenţii la câştigarea unui sau a mai multor trofee.

Cum e lotul de jucători?

Echipa seamănă cu coşul de cumpărături unui magnat rus. De la mai multe echipe au fost adunaţi principalii marcatori, fără să se ţină cont de configuraţia lotului din punctul de vedere posturilor. Aici intervine şi o problemă de regulament... jucătorii autohtoni nu se pot transfera gratis la alte echipe din ţară până la îndeplinirea vârstei de 30 de ani, chiar şi atunci când le expiră contractul. In această situaţie, cei de la club au cumpărat jucătorii-vedetă ai unor echipe mici care aveau nevoie de bani. Aceşti jucători trebuie să muncească foarte mult până devin învingători sau până încep să se comporte ca jucători profesionişti. Pur şi simplu, unii dintre ei încă nu realizează unde se află, că fac parte dintr-un club cu obiective serioase. E de lucru, dar suntem pe drumul cel bun.

Va fi mai greu decât în sezonul trecut când eraţi la ESS?

Va fi cu mult mai greu decât la ESS deoarece ei sunt o maşinărie din toate punctele de vedere, dar eu sunt optimist. Pentru ei a juca pentru trofee e ceva normal, pentru această grupare (CA) nu. Lotul lui ESS are 10 jucători care joacă cel puţin de 3 ani împreună, noi avem 8 jucători care pentru prima dată joacă împreună, conducerea lor e alcătuită din oameni cu multă experienţă şi pricepere... In fine, ştiam că va fi greu şi înainte să semnez, dar am încredere în grupul nostru.

Pe ce perioadă aţi semnat?

Am semnat până la 31 mai 2014.

foto: Sebastian Tătaru

Revenind puţin la România, Miodrag Perisic spune că e meritul dumneavoastră când vorbeşte de rezultatele până la iarnă ale Sibiului. Regretaţi că aţi plecat înainte să culegeţi roadele?

Îi mulţumesc lui Miodrag Perisic pentru această declaraţie politicoasă, dar el are merite foarte mari pentru rezultate Sibiului după plecarea mea. Un lucru e cert, nu a găsit echipa nepregatită să joace un baschet de calitate. Din păcate, conjunctura nefavorabilă datorată unor accidentări venite chiar la începutul sezonului a costat foarte mult şi echipa şi pe mine şi pe unii dintre jucători, dar cred că cei care au suferit cel mai mult au fost suporterii, care la Sibiu chiar merită să aibă o echipă bună. Aceşti oameni au fost dezamăgiţi de rezultate şi eu îmi cer scuze pentru acest lucru, dar trebuie să ştie că accidentările şi presiunea creată după primele 3 înfrângeri au contat enorm de mult. Consider că Perisic este cea mai potrivita alegere pentru a redresa o echipă care avea potenţial să joace un baschet bun, dar căzută psihic şi ăsta a fost motivul pentru care i-am propus domnului Vulc să îl contacteze pe Misa, atunci când am venit să-l anunţ că plec. Să ne înţelegem bine: nu eu l-am adus pe Miodrag Perisic la Sibiu, eu doar am venit cu o propunere pe care domnul Vulc, pentru binele echipei, a acceptat-o, deoarece ştia că e vorba de un antrenor care a dovedit valoarea şi în România şi în afara ei. Eu le doresc numai bine.

Nenad Markovic şi Uros Velickovic au părăsit şi ei Sibiul. Aţi discutat cu ei?

Nu am discutat cu ei după plecarea mea, dar sunt convins că nu le este uşor. Ei sunt jucători de valoare şi sunt convins că nu au spus ultimul cuvânt în baschetul românesc. In primul rând, ei sunt sportivi care prin comportamentul lor merită respectul oricărui om din baschetul românesc, apoi amândoi sunt încă jucători care pot să facă faţă campionatului intern, aşa că sper că în curand îşi vor găsi echipe.

foto: Adrian Pîclişan

De asemenea, mulţi fani timişoreni v-au pomenit numele după plecarea lui Badnjarevic. Ce le transmiteţi?

Este un subiect sensibil pentru mine deoarece pot fi interpretat în diferite feluri. Timişoara, cum ştiu cu toţii, este casa mea, oraşul pe care după Sarajevo îl iubesc fără doar şi poate. Ca şi timişorean adoptat doresc să-i mulţumesc lui Predrag Badnjarevic pentru munca depusă pentru binele echipei, lucru pe care oricare alt timişorean trebuie să îl facă. Apoi, ca şi coleg, doresc să-l felicit pentru calitatea baschetului pe care Timişoara l-a prestat. Nu ştiu motivele despărţirii, nu este treaba mea, dar un lucru este cert... în faţa conducerii administrative este un moment greu. Este al treilea an în care se fac investiţii serioase şi cu siguranţă se doreşte continuarea rezultatelor bune. Sunt convins că există presiuni multe pentru aducerea antrenorului şi acestor oameni din conducere cu siguranţă nu le este uşor. Mulţi oameni de lângă club cauta acum intrarea pe "scena" prin propulsarea candidaţilor lor, fără să ţină cont de cât de greu cu adevarat este acest moment pentru baschetul timişorean. Şi, una peste alta, fac asta fără să ţină cont că BC Timişoara, în acest moment, are un antrenor care, şi dacă rămâne principal, şi dacă nu, trebuie susţinut acum, deoarece e vorba de binele Timişoarei. Imi amintesc că atunci când eram la o grupare mai săracă, dar care a dat tot pentru Timişoara nu se înghesuia nimeni să propună nici jucători, nici antrenori. Din acest motiv nu doresc decât să urez conduceri clubului să aleagă bine. Ştiu că sunt mulţi care m-au pomenit atunci când Predrag Badnjarevic a plecat, dar numele meu nu trebuie să creeze nici presiune pentru cineva şi nici platformă de conflicte între contestatarii şi susţinătorii mei. Mai ales, să ofere motivul contestatarilor să-şi consume energia şi timpul cu "doborâtul" podurilor între Timişoara şi mine. Aceste poduri mereu vor exista şi nimeni nu are cum să le doboare. Sunt conştient de faptul că există o dragoste reciprocă între timişoreni şi mine şi eu cu siguranţă doresc să mă întorc la Timişoara, dar hai să lăsăm timpul să decidă când se va întampla asta. Conducerea lui BC Timişoara a demonstrat şi până acum că este capabilă să ia decizii spre binele echipei, aşa că trebuie să o lăsăm în pace, la fel ca pe Srdjan Jovanovic să termine turul campionatului în linişte.

Cât timp veţi sta departe de România?

Cu siguranţă voi reveni, dar nu ştiu când. Eu fac parte din baschetul românesc, aşa că nu voi sta mult timp departe. Acum am primit o ofertă foarte avantajoasă şi am hotărât să plec. Au mai existat şi alte motive, în primul rând lipsa de respect faţă de antrenori. Am devenit o marfă consumabilă, cu uşurinţă suntem etichetati ca "depaşiţi", "nepriceputi", "expiraţi" etc. Eu ştiu cum găsesc conducerile banii, unii pur şi simplu primesc bugete puse pe masă, alţii chiar alergă după bani, dar cu toţii au un aport în organigrama unui club. Dar cu tot respectul faţă de toţi, antrenorii sunt o categorie foarte importantă. După primele rezultate mai nereuşite ale Sibiului au apărut nişte comentarii răutăcioase la adresa mea şi atunci am stat şi m-am gândit dacă merită să-mi consum sănătatea sau să accept să plec pentru un contract avantajos undeva unde sunt apreciat. Poate nu mai sunt bun pentru România, nu sunt nici primul, nici ultimul caz, dar înainte de toate trebuie să vedem cine sunt contestatarii şi ce rezultate au obtinut ei în carieră. Nu este o dramă că Dragan Petricevic a trebuit să plece, drama e când valorile româneşti pleacă, pentru că nu sunt apreciate. Doresc mai mult ca oricine să se normalizeze această situaţie şi ca această "atotpricepere" să dispară împreună cu lipsa de respect faţă de munca unui om, indiferent că este jucător, conducător, antrenor sau arbitru. Un lucru e cert, eu mereu voi fi un ambasador al României oriunde voi fi, exact ca şi atunci când am câştigat Cupa Campionilor Africi şi înainte de finala am rugat oamenii de la Ambasada României în Maroc să mă onoreze cu prezenţa la meci, deoarece voiam să împart această bucurie cu români lângă mine.

Dragan Petricevic lasă aşadar o portiţă deschisa pentru revenirea în România, fie la Timişoara, fie în altă parte. Tehnicianul bosniac a vrut să menţionăm la finalul interviului un gând pe care l-a mai rostit şi în trecut, cu referire şi la Timişoara: nu contează că eu am plecat din România, important e că România nu a plecat din mine.