Citeşte marţi, numai pe totalbaschet.ro, cum vede Miodrag Perisic campionatul românesc, cine crede că va lua titlul şi ce mesaj le transmite foştilor săi jucători şi fanilor de la Cluj!

Situaţia incendiară din Egipt lasă urme nu doar în rândul manifestanţilor. Sportul este şi el afectat în oraşele mari ale ţării, iar printre victimele sale se află şi baschetul. Campionatul a fost întrerupt, iar acum toată lumea aşteaptă să vadă cum evoluează lucrurile.

Printre cei implicaţi în situaţia din Egipt se numără şi fostul antrenor al lui "U" Mobitelco Cluj şi CS Otopeni, Miodrag Perisic, în prezent antrenor la Al Zamalek în Cairo. A avut noroc pentru că se afla în vacanţă în momentul în care a izbucnit dezastrul din Egipt!

"Am avut o vacanţă de 7 zile. Am vrut să mă întorc la muncă, dar ni s-a spus că, pentru binele nostru, să nu venim înapoi. Nu ştiu ce se întâmplă, sper să fie bine", spune Perisic, care a profitat de ocazie şi a venit la Timişoara pentru a se întâlni cu câţiva prieteni buni şi să asiste la partida dintre BC Timişoara şi CSU Asesoft Ploieşti. Acolo am reuşit să stăm de vorbă cu el.

A debutat în campionatul românesc de baschet la 31 de ani. În Divizia A a aterizat după ce a reuşit o performanţă rară: în 1999 a luat o echipă de baschet din Liga a V-a din Serbia, Avala Ada (în prezent denumită KK Mega Basket) şi a promovat-o consecutiv până în prima divizie. Apoi, a fost desemnat antrenor al formaţiei U Mobitelco Cluj-Napoca. Pe ardeleni i-a dus de două ori în finala Cupei şi a cucerit titlul de vicecampion alături de studenţi. În 2009 a părăsit banca tehnică a Clujului după o serie de rezultate mai slabe. A pregătit-o pe CS Otopeni timp de jumătate de sezon după care... a traversat marea.

Acum antrenează printre faraoni şi piramide, spune despre el că are o slujbă "cool" şi că ar putea pregăti într-o zi naţionala Egiptului.

Miodrag Perisic a lăsat România pentru o experienţă într-o lume exotică. O ţară cu aproape 100 de milioane de oameni îi este acum casă. S-a adaptat repede pentru că e un tip prietenos şi deschis. Un campionat cu reguli ciudate, dar cu un baschet în creştere şi o şansă mare de a deveni selecţioner în patria lui Tutankamon!

Imediat după plecarea din România, Miodrag Perisic nu a avut prea mult timp liber la dispoziţie. A ajuns în Egipt, acolo unde a ales să semneze cu unul dintre cele mai mari cluburi din Africa, Al Zamalek. O echipă de tradiţie. Un fel de Steaua sau Dinamo al ţinutului carpatin. Nu a avut timp de acomodare pentru că a ajuns într-un moment dificil la club. Preşedintele avea planuri măreţe, iar sarcina de a le pune pe picioare i-a revenit lui.

Al Zamalek e unul dintre cele mai mari cluburi de baschet din Africa. Anul trecut, când am ajuns eu acolo s-a schimbat aproape toată echipa. Au venit 3-4 jucători care au fost campionii Africii la juniori cu echipa naţională. A fost păstrat doar căpitanul echipei, care e şi el internaţional, iar juniorii au fost promovaţi la echipa mare. Trebuie să crească pe lângă el. Anul trecut am fost vicecampioni, ceea ce nimeni nu credea. Eu mă bucur foarte mult că doi dintre aceşti tineri, de 19 şi 20 au ajuns acum la echipa naţională de seniori şi se pregătesc pentru Cupa Africii pe naţiuni.

A avut imediat rezultate. Locul 2 în primul sezon ca antrenor al egiptenilor. La fel de repede precum în Serbia sau România. Iar la Al Zamalek a avut o sarcină grea, fiind nevoit să se descurce cu o echipă foarte tânără. E balcanic, aşa că a prins repede din mers. Chiar dacă în ţara Nilului e altă mâncare de peşte decât pe Someş.

Baschetul din Egipt e diferit de cel din România. De exemplu, ai voie cu doar un jucător profesionist în teren, care de obicei e străin. E foarte costisitor şi de regulă vine din campionatele puternice. E foarte bine plătit. Poţi avea cel mult cinci străini în echipă. Dar sunt mulţi jucători egipteni destul de buni. In ultimii ani, au început să fie plătiţi destul de bine şi să crească în valoare. Iar jucătorii care au evoluat în afară s-au întors acum înapoi în Egipt. Regula cu un singur profesionist nu creşte prea mult valoarea campionatului, dar e bine în schimb pentru că mai toate echipele au atunci 9-10 jucători de valoria propiate. Cred că asta e bine acum, pe moment. Dar sunt foarte mulţi jucători activi. Egiptul e o ţară de 90 de milioane de locuitori şi cred că au jucători cât pentru trei ligi!

Chiar dacă nu sunt la fel de mulţi jucători străini ca în România, egiptenii au formaţii valoroase, deşi mai puţine. Miodrag Perisic încearcă o paralelă cu liga de dincolo de Marea Mediterană.

Daca e să fac o comparaţie, echipa campioană de anul trecut ar putea juca de la egal la egal cu Asesoftul.

În Egipt, în acest moment se face un alt fel de baschet. E vorba de strategie. De cum să faci ca un sport precum cel de sub panou să crească. Conducătorii clubului său sunt răbdători. Au o viziune şi încearcă să pună în aplicare un plan pe termen lung. Care să dăinuiască precum piramidele.

Noi avem o echipa foarte tânără. Poate că locul doi pe care îl ocupăm acum e nemeritat, dar am avut o discuţie cu conducerea clubului, care are un plan foarte bun. Vor să creeze acum o echipă care să domine apoi campionatul în următorii 10 ani. Aşa că suntem pe drumul cel bun. Dar deocamdată suntem o echipă tânără care nu exceleaza din punct de vedere tactic aşa cum aş vrea eu precum campioana, sau echipele de pe locurile 3 şi 4. Am reuşit însă să realizăm surpriza, iar ideea preşedintelui clubului e foarte bună. Pentru un club foarte mare, a dat afară 10 jucători, a adus 5 tineri de echipă naţională şi a creat o formaţie cu mulţi juniori talentaţi. In Egipt este o bază foarte bună la nivel de juniori. Sunt foarte mulţi pivoţi buni de exemplu, 17-18 ani, care de la anul vor juca la echipele de seniori.

Miodrag Perisic e deja de un an şi jumătate în Egipt. Cu totul altă lumea decât ce experimentase în România. Nu a durat însă mult până şi-a găsit locul. O spune chiar el.

Cairo e un oraş uriaş. Mentalitatea e diferită de cea din România sau Serbia. Sunt 2 milioane de străini în Cairo, care are o populaţie de 22 de milioane de oameni. E uşor să îţi faci prieteni, să cunoşti multe persoane. Totul e ciudat, e diferit. Dar oamenii sunt foarte cumsecade şi ospitalieri.

Lucrurile merg bine până acum pentru antrenorul sârb. Echipa sa e pe locul secund în campionat. iar perspectivele sunt bune. Atât de bune, încât, dacă continuă pe aceeaşi linie ar putea ajunge în vârf. Aşa că, deocamdată, nu se gândeşte să revină în România. Sau măcar să plece de la Al Zamalek.

Am o slujbă foarte „cool” în Egipt. E o situaţie bună acolo. Daca va fi la fel în continuare, aş putea ajunge la echipa naţională. Nu pot să dau o decizie în acest moment. Nu depinde de mine.

Citiţi continuarea reportajului, marţi, pe totalbaschet.ro!

sursa foto: arhiva personala