Matt Gibson a stat doar un sezon România, 2008-2009, timp în care a fost coşgheterul lui ”U” Mobitelco şi a impresionat prin spectaculozitatea jocului. Chair dacă el a reuşit să se facă remarcat, echipa clujeană nu a avut parcursul aşteptat şi dorit, în consecinţă gaşca s-a spart, Gibson părăsind echipa la finalul sezonului. Americanul s-a ataşat de ”U”, de echipă, de fani şi nu în ultimul rând de oraşul de pe Someş şi a aşteptat la vremea respectivă o ofertă pentru un nou contract din partea echipei universitare, dar nu a fost să fie. Acum, după aproape doi ani după ce a părăsit România, Matt Gibson mărturiseşte pentru totalbaschet.ro că încă îşi doreşte să se întoarcă la Cluj.

Cum îţi aminteşti momentele petrecute la “U” Cluj? Ce ţi-a plăcut mai mult la echipă, dar la oraş?

Colaborarea cu ”U” Cluj a fost una pofesionistă. Antrenamentele cu echipa erau intense şi chiar dacă nu am câştigat campionatul ne-am bătut pentru locurile fruntaşe aşa cum face “U” întotdeauna. A fost uşor să lucrez cu managementul echipei şi cu echipa în sine, ne leagă foarte multe momente frumoase şi amintiri plăcute. Toţi sunt oameni buni si te simţi bine ăn prejma lor. Clujul este un oraş foarte ineresant şi cei care locuiesc acolo îşi iubesc oraşul, “U” Cluj are cei mai buni fani din ce am vazut în Europa şi America de Sud. Viaţa de noapte este distractivă, iar femeile sunt deosebit de frumoase.

Care este parerea ta despre campionatul românesc? Ai recomanda Divizia A jucătorilor americani?

Liga română de baschet e în urcuşuri şi coborâşuri în funcţie de bugetul fiecărei echipe şi de regulile campionatului. Într-un clasament al lumii cred că România s-ar situa undeva în jumătatea superioară. Se poate afla totuşi fie deasupra, fie dedesubtul liniei de mijloc depinde de buget şi talent. Am mulţi prieteni care mi-au fost colegi în campionatul universitar din America ce au jucat în România. România are un campionat bun, îmi doresc să nu fi plecat şi să mai joc încă acolo.

Păstrezi legatura cu foştii tăi colegi? Eşti la curent cu ce se întâmplă la “U” Mobitelco?

Încă ţin legătura cu foştii mei colegi de la Cluj. Câţiva americani, români şi sârbi. Am vorbit şi cu conducerea de câteva ori, dar nu a fost vorba de nicio negociere privind revenirea mea, doar convorbiri amicale. Şi da, ştiu întotdeauna ce face “U” Mobitelco, ce jucatori noi vin la echipă, cine sunt accidentaţi etc. Eu şi tatăl meu accesăm constant pagina lor de web.

Ce ai mai făcut de când ai părăsit Clujul? Acum eşti antrenor, cum e să lucrezi cu copiii?

După ce am plecat din Cluj m-am întors în America de Sud pentru câteva luni pentru a ajuta echipa Marinos pentru o perioada de timp în care unul dintre americanii lor avea probleme personale şi fusese nevoit sa părăseasca echipa. Apoi am ajuns în Belgia unde am stat trei luni, după care am fost pus pe liber. A urmat Finlanda unde am jucat şase luni până ce mi-am rupt mâna într-un meci cu echipa rivală Honka. Am fost operat şi m-am întors acasă în America. Fratele meu juca pentru echipa fostului meu liceu, iar antrenorul lor m-a intrebat dacă aş fi interesat să preiau echipa de U14. Am acceptat şi am semnat un contract pe un sezon. Şi da, îmi place să lucrez cu copiii, echipa mea e foarte bună, avem mulţi jucători cu potenţial. Recordul nostru este acum de 13 victorii şi o înfrângere. Aş vrea să menţionez faptul că dacă aş avea şansa de a mă întoarce în România mi-ar plăcea să am posibilitatea să lucrez cu echipe de copii, să îi ajut să-şi formeze o bază mai solidă şi chiar să obţină burse pentru America pentru a studia şi a juca baschet.

Ţi-ar fi plăcut să mai continui alături de ”U” Mobitelco?

Aş fi fost încântat să rămân la Cluj. Speram ca managementul să îmi propună semnarea unui nou contract pentru încă un an, dar înţeleg că afacerile sunt foarte importante pentru profesionişti şi dacă au investit mulţi bani în talent atunci se aşteaptă să câştige. Noi nu am câştigat, dar nu port pică nimănui pentru decizia de a schimba echipa. Sper ca pe viitor managementul să îmi ofere o nouă şansă de a ma întoarce pentru că acum sunt mai matur şi mai experimentat şi aş putea fi util într-un nou sezon la Cluj. Let`s keep our fingers crossed!

Aşadar te-ai întoarce oricând să joci în România dacă s-ar ivi ocazia...

Desigur! M-aş întoarce în România chiar dacă nu s-ar compara cu ofertele din alte ţări care sunt mult mai avantajoase. Când sunt întrebat care e ţara mea favorită în care am jucat exceptând America, le spun tuturor celor din Statele Unite că aceasta e România.

Şi în final, ai un mesaj pentru ”U” şi pentru fanii echipei?

Mulţumesc tuturor celor care înseamna ”U” Mobitelco. Timpul petrecut acolo a fost special pentru mine şi îmi pare rău că nu am putut să ne atingem ţelul de a obţine titlul împreună. Sper ca în viitor să avem şansa de a încerca această aventura împreuna din nou. Cred că data viitoare rezultatul va fi mult mai bun în favoarea lui ”U”. Aş vrea să subliniez încă odată faptul că mi-ar face deosebită plăcere să lucrez cu echipele de copii şi să îi ajut să evolueze spre o carieră baschetbalistică ce îi poate duce spre America.

Seria interviurilor cu foşti jucători renumiţi din Divizia A continuă marţi cu un baschetbalist care îi urează fostei sale echipe să aducă titlul în Ardeal şi să oprească în sfârşit Asesoftul.

Din aceeaşi serie de interviuri citeste şi:

- Stole: “Regret despărţirea de România, dar asta e viaţa”

- Brandon Johnson: “M-am bucurat de fiecare minut petrecut în România”

- Arvydas Cepulis: ”CSU Asesoft va câştiga titlul fără probleme”