Alexandru Olah este unul dintre puținii baschetbaliști români care evoluează în străinătate. În sezonul 2019-2020, internaționalul timișorean a făcut parte din lotul lui CB Breogan, o formație din liga a doua a Spaniei.

În 24 de partide, Olah a fost titular de 17 ori și a înregistrat medii de 7.1 puncte, 4.7 recuperări și 1.4 capace în 20.6 minute. Pivotul de 2m13 s-a simțit foarte bine în LEB Oro, unde a avut oportunitatea de a-și dezvolta mai mult o anumită latură a jocului său.

Pentru mine, a fost o experiență bună, prin simplul fapt că a fost și o surpriză. Venind din Belgia, care nu e un campionat foarte fizic, ci mai mult pe viteză sau atleticism, când am venit aici am întâlnit foarte mulți oameni mari, pe talia mea. A fost o luptă fizică, mai ales pe poziția mea de pivot. Acest lucru m-a surprins plăcut și m-a ajutat mai mult să îmi dezvolt jocul sub panou. Înainte mă bazam mai mult pe aruncările de afară, iar acum am început să joc mai mult sub panou, unde a fost mai multă nevoie de mine. Am avut mulți aruncători de la distanță în jurul meu.

Faptul că în această ligă vin jucătorii care nu mai activează în ACB crește nivelul LEB Oro foarte mult. Am fost surprins plăcut de nivelul ridicat și de profesionalismul pe care l-a arătat fiecare echipă din campionat. Breogan cu un an înainte a activat în ACB, au retrogradat și am ajuns să joc pentru ei. Faptul că au jucat acolo și au asemenea aspirații de a juca în ACB s-a arătat prin management, facilitățile pe care le au și așa mai departe. Mi-a fost bine acolo, să fac parte dintr-o asemenea organizație. Fanii, ce să mai zic, au fost extraordinari. Chiar fani de top, au vândut 3500 de abonamente din 4000 de locuri, deci sunt foarte devotați.

În luna martie, când Federația Spaniolă de Baschet a decis suspendarea campionatului, Breogan era pe poziția a 8-a în LEB Oro, având același bilanț ca Palencia, echipa de pe locul 5. Prin urmare, Olah & Co. aveau mari speranțe la calificarea în playoff-ul eșalonului secund, unde îi aștepta o luptă dificilă pentru promovarea în Liga ACB.

La început am văzut că ar apărea ceva cazuri și prin Spania, am început să vorbim despre asta, dar nu credeam că o să ajungă la acest nivel de pandemie. Pe măsură ce s-a accentuat situația, mai ales că în Italia era deja dezastru, am început să ne facem și noi îndoieli și să ne punem întrebări: Ce se întâmplă? De ce ne mai antrenăm? Nu mai bine stăm acasă? Țin minte că era o zi de luni, după ce am avut un meci în deplasare, și am avut de dimineață un antrenament de forță. Am venit la antrenamentul de forță, deja ni s-au dat mănuși și s-au luat toate măsurile de precauție. Eram îngrijorați de tot ce se întâmplă și ne puneam întrebarea de ce ne mai antrenăm, fiindcă știam că va fi o pauză de cel puțin două săptămâni. Urma să fie luată o decizie în ziua următoare, dar nu știam de ce ne mai aflăm acolo, cel puțin la antrenamente deocamdată. Într-adevăr, după-masă s-au anulat antrenamentele, ne-au chemat la o ședință, unde am stat în tribune, la distanță unii de alții și ni s-a spus că nu se vor mai juca următoarele două meciuri. Așa că s-au suspendat și antrenamentele fiindcă nu erau pregătiți pentru asta. Sala aparține primăriei și ni s-a spus că nici primăria nu ne mai dă voie să ne antrenăm, fiindcă era vorba de sănătatea publică.

Pentru mine, când au început toate aceste probleme și a început să se schimbe și lumea sportului, credeam că va fi cumva temporar. N-am fost așa de pregătiți precum credeam. În primele două săptămâni credeam că vom trece peste asta și că vom reveni la normal. Am continuat antrenamentele individuale doar eu, acasă, cum am putut și apoi când am văzut că e serioasă treaba și că am intrat în șomaj tehnic, am lăsat-o puțin mai moale și, într-adevăr, uite că s-a terminat și sezonul. Cam așa am intrat cu toții în pandemie, ne-am oprit brusc și a fost foarte ciudat, fiind în mijlocul sezonului. Ce să faci? Asta e viața, toată lumea a fost afectată, nu doar noi.

După ce sezonul a fost suspendar, Alexandru Olah a decis să mai rămână în Spania și a petrecut două luni izolat în Lugo, un oraș cochet din nord-vestul țării. Din cauza situației complicate, jucătorul în vârstă de 26 de ani nu s-a putut bucura de obiectivele turistice din Lugo, fiind nevoit să stea în casă tot timpul.

Am rămas acolo singur. Iubita mea plecase în ianuarie și am rămas doar eu. N-am vrut să mă pun pe mine în pericol și, mai ales, pe familia mea și, bineînțeles, pe alții. Călătorind din Spania în România ar fi însemnat, în acele momente, ceva foarte tensionat și am decis să stau acolo, să nu mă expun deloc și să nu-i expun pe alții prin transportul meu înapoi în România. Am stat timp de două luni. Din cauza restricțiilor, nu am putut să ies afară din apartament, doar la farmacie sau la magazin. La magazin trebuia să port mănuși și mască de protecție. Îmi făceam cumpărăturile în așa fel încât să ies cel mult o dată pe săptămână. În rest, am stat în apartament, unde m-am uitat la seriale, filme, am citit foarte mult. Mi-am ținut mintea ocupată că altfel o luam razna, cred că înnebuneam. Mai țineam legătura cu toți ceilalți prin telefon, Skype și așa mai departe.

În cele din urmă, după ce numărul cazurilor a început să scadă, Olah a prins un bilet pentru un zbor special organizat de către Ministerul Afacerilor Externe și astfel a reușit să revină în România.

Am venit înapoi în România printr-o cursă organizată de Ministerul Afacerilor Externe, din Madrid până în București. Eu știam de acest zbor și imediat ce am aflat că a fost suspendat campionatul, am reușit să mai prind un loc în avion. Așa am venit acasă. Pe atunci nu erau deschise cursele aeriene, ci doar câteva interne. Puteai să zbori în Spania, dintr-un loc în altul, dar cursele internaționale erau închise. Însă, când am plecat eu, în zona în care eram eu restricțiile s-au mai domolit. Când am plecat, terasele erau deschise, în unele locuri puteai să stai chiar și înăuntru. Lugo, orașul unde am stat eu, a avut cel mai mic număr de infectați și de morți, până la urmă. Au fost 700 de cazuri în oraș, dar toată lumea a stat în casă și a fost în regulă. A fost cel mai safe oraș din Spania (râde). Din Lugo au plecat probabil și foarte mulți studenți, orașul are o universitate mare, și asta a ajutat.

Au trecut mai mult de trei luni de când pivotul naționalei României nu a mai reușit să se antreneze, acesta fiind principalul obiectiv al lui Olah pentru următoarea perioadă. De asemenea, baschetbalistul ce a mai jucat la Belfius Mons-Hainaut, U-BT Cluj-Napoca, ZZ Leiden și Kangoeroes Mechelen este liber de contract și, în prezent, analizează oferte pentru a decide unde va evolua în stagiunea 2020-2021.

Nu am apucat să mă antrenez. Am stat în izolare și apoi am mai făcut exerciții acasă, dar nu am putut să mă antrenez niciunde. Abia acum am văzut că poți să mergi la sală și o să încerc să mă duc fiindcă trebuie să mă reactivez după multe luni de pauză, în care nici nu puteam să alerg. Trebuie să fac mișcare calumea.

Momentan sunt liber de contract. Cât despre planuri de viitor, cred că nimeni nu le are. E o situație dificilă, din punct de vedere financiar, pentru fiecare club. Breogan nu m-a contactat încă pentru anul viitor, deci nu știu nimic despre asta. Eu sunt liber, aștept toate ofertele și, până la urmă, iau decizia care este cea mai bună pentru mine, din punct de vedere financiar, din punct de vedere al carierei și din toate punctele de vedere. Rămâne să vedem ce oferte vin și să vedem pe unde ajung. Deocamdată nu se știe nimic. Vorbesc cu agentul meu săptămânal și vedem care sunt opțiunile, le analizăm și vom vedea. Am avut ceva interese din Belgia. Făcând o figură frumoasă în Spania, cred că o să primesc și ceva oferte de-acolo. Bineînțeles, au mai fost și discuții prin România, dar cum am spus, voi analiza toate opțiunile când vine timpul și iau cea mai bună decizie.

Pentru a afla mai multe despre Alexandru Olah, vă invităm să citiți acest interviu realizat de redacția noastră în luna februarie.

*foto: Valentin Todea/Baschet.ro, Club Baloncesto Breogan