Un lucru pe care l-am învățat în cei doi ani și jumătate de când lucrez la Baschet.ro e importanța unei reacții rapide după o știre de ultimă oră. Cei mai buni din acest domeniu sunt aceia care află primii ceea ce se întâmplă și reușesc să transmită informația cât mai repede.

Un reper în acest sens este site-ul Sportando, condus de Emiliano Carchia, una dintre cele mai importante voci din presa baschetbalistică europeană. Aproape orice știre legată de competițiile de top din Europa apare mai întâi pe contul de Twitter al lui Carchia, care poate fi supranumit „Woj al Europei”.

În ultimele zile, am avut oportunitatea de a face un mini-interviu cu jurnalistul italian și astfel am aflat detalii legate de cum a apărut site-ul Sportando, care ar trebui să fie calitățile unei persoane din acest domeniu și care este visul lui Emiliano Carchia.

Ești unul dintre cei mai recunoscuți jurnaliști de baschet din Europa. Cum s-a născut această pasiune, cum ai devenit implicat în baschet?

Nu am făcut niciodată baschet. Am început să urmăresc acest sport la începutul anilor 2000, când eram fan al lui Virtus Roma, eu fiind din Roma. Apoi, după câțiva ani, m-am întâlnit la meciuri cu niște tipi care scriau pe un forum al lui Virtus Roma. Ei au deschis un site, numit Basket Central, iar eu i-am întrebat dacă pot să mă alătur. Când am scris prima mea știre, nu cunoșteam nimic despre cum se scrie de baschet. Visul meu a fost dintotdeauna să devin jurnalist sportiv, însă atunci când eram adolescent, mă gândeam mai mult la fotbal, fiindcă era pasiunea mea. Eram suporterul lui Napoli.

Așadar, am început să scriu despre baschet, în mare parte știri scurte așa cum facem acum la Sportando. Am văzut că cifrele site-ului au crescut după venirea mea acolo pentru că eu scriam multe știri și așa a început totul. După aceea m-am mutat la un alt site, am deschis Sportando și apoi am lucrat pentru eurobasket.com, în Varșovia, Polonia, dar, după ceva vreme, m-am întors și am reînceput să scriu pentru Sportando. Acesta este job-ul meu principal din 2012.

Cum ți-a apărut ideea de a lansa site-ul Sportando? Care este misiunea voastră?

După 11 ani de Sportando, nu știu de ce folosim în continuare acest nume. Când lucram pentru un alt site, l-am întâlnit pe Matteo (n.r. Matteo Manna), care este un bun prieten al meu și dezvoltator la Sportando. Vorbeam între noi și am zis: De ce nu deschidem un nou site? Unul la care să câștigăm 50 de euro pe an și să putem merge la o pizza o dată pe an. Am fost de acord amândoi și el mi-a spus: Uite, e liber domeniul sportando.net. Ne-am hotărât că acesta va fi numele și, la început, ne întrebam dacă să nu scriem despre sport în general. Însă, din prima zi, Sportando a fost un site doar de baschet și s-a focusat pe știri scurte. Misiunea este să avem zilnic cât mai multe știri. Pentru mine, fiecare știre este importantă, fie că vorbim de NBA, Australia sau America Latină. Fiecare știre are aceeași importanță pentru mine.

Care sunt provocările cele mai mari pe care le întâmpini în cariera ta?

Cea mai mare provocare e că sunt proprietarul site-ului și că trăiesc din asta. La început, când Sportando nu era job-ul meu principal, acesta era ca o obsesie pentru mine, scriam și în timp ce făceam alte lucruri ce nu aveau legătură cu baschetul. Îmi propun să scriu știrea în maxim cinci minute după un anunț oficial. De asemenea, vreau să avem cât mai multe știri care să umple site-ul. Cred că acestea sunt provocările cele mai mari. În plus, ne dorim să construim o rețea prin care să facem rost de și mai multe știri, an de an.

Ce îți place cel mai mult la această meserie?

Mă bucur de faptul că sunt propriul meu șef. Sportando este site-ul meu, fac ce vreau și pasiunea mea a devenit locul meu de muncă. E foarte frumos, iubesc ceea ce fac. Mă bucur că pot face ce îmi place, că îmi crește numărul de urmăritori și de cititori ai site-ului.

Știu că ești dedicat 24/7 acestui loc de muncă, întotdeauna scrii un tweet sau o știre nouă. Cum reușești să te descurci în ciuda acestei presiuni?

E dificil. Presiunea, în special în timpul verii, când sunt transferuri, e foarte puternică. Anul trecut a fost cel mai greu, dar și cel mai bun pentru că au fost o mulțime de breaking-news și trebuie să fii pregătit tot timpul. Știrile pot apărea în timpul nopții, dimineața devreme, în timpul zilei când ești prins cu o altă activitate, când ești în vacanță sau cu familia. Asta este foarte dificil. Acea perioadă între jumătatea lunii iunie și prima săptămână din august este grea. Anul acesta nu știu dacă va fi la fel, având în vedere această pandemie, nu știu ce se va întâmpla. Uneori e frumos, când am o știre importantă, atunci îmi place să o scriu, să muncesc la ea. Dar e dificil să fii mereu pregătit de scris, de verificat și de lansat știrea înaintea altora. De asemenea, am o familie, am o fiică de trei luni așa că va fi mai complicat în această vară, însă voi încerca să dau ce am mai bun. Din fericire, am încă patru băieți care muncesc pentru Sportando și mă ajută enorm de mult.

Ai legături peste tot în Europa. Care sunt cele mai importante calități pe care un jurnalist ar trebui să le aibă pentru a câștiga acest nivel de încredere din partea celorlalți?

Să fii de încredere. Se întâmplă uneori să ai anumite știri și să ți se spună să nu le scrii. Acest lucru e cel mai important. Dacă cineva te roagă să nu scrii o știre, chiar dacă este cea mai importantă știre, nu o scrie. Astfel vei fi mai respectat de oamenii care îți dau informații și care îți spun cum să procedezi. Cred că cel mai important e să fii întotdeauna amabil și respectuos.

Care e cea mai plăcută amintire a ta din baschet?

Cea mai frumoasă amintire din baschet este o finală a Euroligii din Istanbul (n.r. 2012), între CSKA Moscova și Olympiacos. Atunci a avut loc o mare revenire a lui Olympiacos (n.r. de la -19 puncte) și Siskauskas a ratat două libere decisive. Apoi, Printezis a înscris coșul victoriei și acel game-winner a devenit cea mai frumoasă amintire a mea din baschet.

Cum plănuiești să te dezvolți în această carieră? Care este visul tău?

Visul meu este ca cineva să cumpere Sportando, să mă angajeze și să pot munci cinci sau șase zile pe săptămână, să am o zi liberă. Mi-ar plăcea să pot merge în vacanță sau să ies din casă fără să fiu pregătit mereu de a scrie un tweet sau de a vorbi cu cineva pentru o știre. Acesta este visul meu – să stau un weekend fără telefon.

*foto: Facebook – Emiliano Carchia