Un jucător ce a evoluat la echipe precum CSU Sibiu, Dinamo Bucureşti și chiar West Petrom Arad, Viorel Mocanu, în prezent component al Energiei Rovinari, a vorbit în exclusivitate pentru totalbaschet.ro atât despre cariera sa baschetbalistică, de-alungul celor 16 ani. cât și despre nivelul campionatului român din prezent. Întregul interviu vi-l redăm în cele ce urmează
Cum ai început să practici baschetul?
Am început să practic baschetul mai serios în 1991 o dată cu admiterea mea la Liceul cu Profil Sportiv din Constanța. Până atunci cochetasem oarecum și cu voleiul și baschetul. La volei am renunțat fiindcă nu era contact și nu mi-a plăcut. Pănă la urmă am ajuns la baschet, ținând cont că acolo, cu un an mai mare decât mine, era și fratele meu care practica acest sport.
Ce te-a astras la baschet în comparație cu alte sporturi?
Este mult mai spectaculos. Oricât de subiectiv ar părea, nu se poate compara cu alte sporturi. E alert, spectaculos, frumos.
Care a fost echipa de debut în Divizia A și cum te-ai simțit în primul tău meci de baschet?
În Divizia A am debutat în 1994 la Sportul Studențesc, care era o echipa mică pe vremea aceea în București, ce îmbina experiența unor veterani cu foarte mulți tineri studenți. E un sentiment deosebit când debutezi în Divizia A. Țin minte că în primul meci în care am debutat, a fost un meci acasă în care am pierdut împortiva Ploieștului, la 2 puncte. A fost o partida pierdută în ultima secundă, în urma căreia eu am plâns.
~Cupele Europene de atunci erau mult mai puternice ca Liga Balcanică din prezent~
În singurul an când ai evoluat ca și component al echipei West Petrom Arad, formația arădeană a jucat și în Cupele Europene. Ce a însemnat pentru tine această experiență?
A fost o perioadă foarte bună pentru mine. Deși nu era o cupă foarte importantă, dacă e să o comparăm în prezent cu alte competiții de acest fel, era mult mai puternică ca Liga Balcanică de acum. Am jucat cu două echipe din prima liga din Turcia, iar după ce am trecut de grupe, am jucat în sistem eliminatoriu cu campioana din vremea respectivă, din Cipru, Keravnos Nicosia. Erau echipe foarte puternice și mie unul, ca și jucător, mi-au prins foarte bine acele meciuri.
Vorbind de baschetul european, la ce nivel crezi că se ridică campionatul intern în acest context?
Eu spun că acum creștem. Suntem pe drum. Dacă e să fac o comparație, suntem undeva pe la pubertate. Sper să se mențină acest trend ascendent pentru că ușor, usor, de la an la an, și managerii cluburilor din România învață ce jucătorii străini să aducă, să nu aducă orice jucător. Ma bucură că din ce în ce mai multe echipe au jucători tineri în componență. Sper ca în câțiva ani să ajungem și noi cât mai sus, la adolescență însă asta ține foarte mult și de banii care se vor investi. Sper să se mențină câți mai mulți sponsori alături de baschet.
Cum era campionatul în vremea aceea în comparație cu cel de astăzi?Erau într-adevăr jucatori români buni fiindcă până la momentul respectiv, toți sportivii aveau avantajul de-a promova direct de la juniori la o echipă de primă divizie, nefiind jucători străini în campionat. De aceea, până și liga a doua la vremea respectivă era destul de puternică și pentru mulți, inclusiv pentru cei din generația mea, a fost un avantaj faptul că nu au fost neavând străni și că au fost echipe destul de bune. Noi am putut să avem minute în picioare, să jucăm și să ne dezvoltăm ca și jucători.
Așadar, numărul mic de stranieri din acea perioadă reprezenta un avantaj pentru jucătorii români?
Reprezenta un avantaj în ceea ce mă privea pe mine ca tânăr debutant fiindcă aveam mai multe șanse. La acea vreme se făceau pur și simplu schimburi între jucătorii români, adica cei mai în vârsta poate se lăsau sau renunțau și cei tineri, care veneau din urma, cei buni evident, vârfurile generațiilor de la juniori, puteau debuta în Divizia A căpătând experiență.
~Jucătorii străini au ridicat în mod categoric nivelul campionatului românesc~
Cum consideri numărul de stranieri în prezent, dăunător sau benefic campionatului român?
Este un avataj evident. Jucătorii străini care au venit, vin și care vor veni sunt de două tipuri. Cei buni și cei mai slabi. Jucătorii buni de acest fel, care au venit în România au ridicat în mod categoric nivelul campionatului și au tras și românii după ei, în sensul că i-au motivat și au creat o concurență. Mai departe, vizavi de jucătorii români, care joaca mai puțin sau nu, Federația este cea care decide numărul de stranieri. Sunt o grămadă de experți acolo, e treaba lor să se ocupe de asta.
Știm cu toții ca fratele tău este de asemenea jucător de baschet. Cum te-ai simțit să joci alături de el, dar și împortiva lui?
Relația noastră a fost aceeași și când am fost coechipieri și atunci când am jucat în echipe diferite. Am fost efectiv jucătorii profesioniști în ambele cazuri. Ne-am făcut cât mai bine treaba unde am jucat. Evident, că suntem frați, și atâta timp cât am jucat împreună a fost bine, în sensul că ne vedeam mai des, petreceam mai mult timp împreună, dar pe teren am fost profesioniști și de multe ori chiar ne mai loveam la antrenamente.
Vorbind despre echipele la care ai evouluat, în cadrul căreia ai avut parte de atmosfera cea mai plăcută?
La fiecare echipă pe unde am fost am fost m-am simțit foarte bine. Și la Sportul Studentesc, m-am simtit bine, acolo unde am stat 5 ani. Şi la Dinamo, cu care am câștigat campionatul și am jucat și o finală, am avut satisfactii. În general pe unde am fost, mi-am făcut prietenii, și la Arad, și la Sibiu.
Cum te-ai simțit spre exemplu la Sibiu, acolo unde împreună și cu fratele tău ai avut o acțiune pentru a promova baschetul juvenil?
Nu numai cu fratele meu a avut loc acea actiune. Noi atunci eram din Cluj incluși într-un proiect al celor de la Al Șaselea Jucător, asociația suporterilor din Sibiu. Mergeam deseori, jucătorii echipei din Sibiu împreună cu suporterii la diferite școli, licee unde țineam lecții deschise pentru a promova baschetul. Mie unul totdeauna mi-a plăcut să lucrez cu copiii.
Ai avut ocazia să prinzi unul dintre cele 22 de titluri naționale ale lui Dinamo, ultimul de altfel pâna în prezent. Cum poţi să descri acea experienţă?
M-am simțit sincer împlinit. Nu am să spun ca și alți jucători că, e ceva banal pentru ei să câștige titlul național. Pentru orice jucator evident este o satisfacție imensă. Este încununarea unei munci bine făcute. Eu m-am simțit atunci împlinit și am fost chiar foarte fericit. A fost cam la fel ca atunci când am pierdut finala tot cu Aradul, din cinci meciuri, când am simțit că se prabușeste cerul pe mine. E o satisfacție imensă atunci când ești campion.
~Managementul echipei Dinamo și-a bătut efectiv joc de secția de baschet~
La Dinamo, pe langa titlul câștigat și finala jucată, ai prins și retrogradarea echipei. Cum te-ai simțit în acele momente în care o echipa cu 22 de titluri naționale avea să joace în cea de-a doua ligă ?Mi-a părut rău că am rămas al doilea sezon fiindcă în ultimele două sezoane, cel în care a retrogradat și cel anterior, managementul a fost foarte prost, efectiv și-a batut joc de secția de baschet. Nu au plătit jucătorii cu lunile, au fost cam 6-7 salarii restante la fiecare jucător în parte. Eu unul și acum am regrete că am rămas în anul retrogradării, că nu am plecat. Am crezut într-un proiect pe care l-au avut la momentul respectiv niște colegi, dar evident că nu mi-a plăcut fiindcă cu Dinamo ieșisem campion în 2003, jucasem în 2002 finala, nu mă așteptam să se întâmple așa ceva Noi, cei care am rămas, am încercat cât am putut. Începusem să câștigăm meciuri iar cei din conducere probabil că s-au speriat și au început la rândul lor să dea afară jucători. În returul sezonului trecut au trimis jucătorii străini acasă. Încercau să facă orice ca să retrogradăm și din păcate neplătiți, la un moment dat, am mai rămas doar 4-5 inși la antrenament, în returul sezonului. Cred că ce și-au dorit cei din conducerea clubului Dinamo, le-a reușit. Îmi pare și mie rău ca și jucător. Nu vreau să spun acum că este altul de vină pentru că și eu și toti care au ținut la această echipă au regretat. Eu că jucator îmi asum responsabilitațile rezultatului prost, dar e cam greu să faci un sport de echipă când te pregătești pentru un sport individual ca și numar de jucatori, e greu!
Cum vezi echipa naționala din zilele de azi în comparatie cu cea la care ai jucat tu?
Nu cred că e treaba mea să apreciez echipa națională din prezent. Celor care vor fi la naționala indiferent de nume, o sa le țin pumnii pentru că joacă pentru România.
~Mi-ar plăcea să rămân la Energia~
Vorbind de Energia Rovinari, cum a fost pentru tine sezonul petrecut aici? Ai anumite regrete, neplăceri?
Nu am să vorbesc de neplăceri. Am sa vorbesc de lucrurile bune. Energia este o echipa frumoasă, părerea mea. Dacă conducerea clubului ar dori continuitate, ar fi foarte bine fiindcă s-a sudat bine echipa și avem și jucători foarte buni. Am fost la un pas de playoff, l-am ratat, dar sunt convins că păstrându-se unu, doi jucători din nucleul actual, la anul putem ataca liniștiți playoff-ul, cu mult mai multe șanse. E un club care vrea chiar dacă este mai nou în prima divizie, sper să se mențină. Publicul este unul pătimaș, iar eu chiar nu am regrete că am venit aici.
Ți-ai dori să continui alături de aceeași echipă?
Eu am spus că mi-ar plăcea să rămân, însă nu o să mă pot duce în birou peste conducător să îl trag de mânecă. Aștept oferta celor de la Energia Rovinari.
Ți s-a făcut vreo ofertă până în momentul de față?
Nu. Înca nu. Din câte știu eu niciunuia dintre noi nu i s-a făcut o ofertă scrisă. Verbal, ni s-a confirmat interesul pentru anumiți jucatori. Așteptăm discuțiile însă.
Cât timp ai ales să mai evoluezi? Ce planuri ai după încheierea carierei baschetbalistice?
Eu aștept, la fel ca și cei de vârsta mea, să ne dea la o parte tinerii care vin din urmă. Aștept! Sper să fiu destul de matur încât să știu când să ma opresc( râde ).
Credite foto:
Flash: Andor Marton.
Foto (2): sportingorj.ro
Foto (1) şi (3): arhivă personală
Este necesar să vă autentificaţi pentru a putea introduce comentarii.
Daca nu aveţi cont puteţi să accesaţi crearea unui cont nou.
Este interzisă folosirea de cuvinte obscene, atacuri la persoană, autor, articol, afişarea de anunţuri publicitare, jigniri, trivialităţi, injurii aduse celorlalţi cititori sau autori ai altor comentarii. Ne rezervăm dreptul de a cenzura și şterge integral cometarii și interzicerea dreptului de a posta pe site, prin banarea / blocarea IP-ului dvs. BASCHET.RO nu răspunde pentru conţinutul postat de utilizatori în rubrica de comentarii, această responsabilitate revenind integral autorului comentariului.
După ce au fost postate, comentariile nu mai pot fi șterse sau modificate de către autorii acestora!