Despre prezenta obligatorie a normelor de control in arsenalul de lucru al orcarui antrenor care se respecta, literatura de specialitate ofera suficiente argumente.

Eu am sa-mi permit, in randurile de mai jos, sa-mi prezint parerile personale referitoare la acest subiect.

Succesul oricarei activitati umane trebuie evidentiat printr-un rezultat statistic. Profitul unei investitii, randamentul unui mecanism, productia unei culturi etc., toate ne pot demonstra, cu ajutorul unor cifre comparative, o reusita sau un esec.

In sportul nostru, si in general in activitatea sportiva de performanta, concursul este cel care evidentiaza, prin rezultatul sec, reusita sau esecul.

Evident fiecare dintre noi, participanti la aceasta activitate, ne dorim intotdeauna succesul in competitii, pentru care il pregatim in procesul de antrenament.

Astazi, evolutia stiintelor informatice si a stiintei sportului in general, face ca pregatirea unei performante sa nu se mai poata realiza la intamplare. Este nevoie de o planificare laborioasa. Aceasta presupune evaluarea, la fel de exacta, a unui numar de parametrii evidentiati de studiul jocului a caror evolutie progresiva se stabileste raportandu-ne la caracteristicile individuale ale sportivilor si la conditiile de lucru existente (buget de timp si financiar). Mai departe este obligatoriu, pentru eficientizarea intregului proces, ca aceasta evaluare si prognoza sa fie comparata cu evolutia valorii parametrilor in concurs.

De aici apare, dupa parerea mea, certitudinea obligativitatii existentei normelor de control. Ele sunt singurele care pot evidentia antrenorului, in mod corect, etapele planificarii modelului de joc. Stabilirea corecta a evolutiei parametrilor, de la testarea initiala pana la finalul ciclului planificat, precum si introducerea pe parcurs a unor corecturi benefice are nevoie de cifrele obiective rezultate din testele de control.

Pana aici consider ca lucrurile sunt clare si fara echivoc.

Mai departe apare intrebarea fireasca cum trebuiesc stabilite aceste norme si de catre cine.

Cum este iarasi o problema care tine de metodica antrenamentului sportiv si se regaseste, pe larg, in literatura de specialitate. Evident este vorba de a cuantifica cu exactitate parametrii fundamentali ai jocului, a caror evolutie pozitiva in pregatire, va asigura succesul dorit.

La intrebarea cine, exista 2 raspunsuri.

Daca este vorba de o actiune coercitiva, ele se stabilesc de catre forul de specialitate, sunt obligatorii si neindeplinirea baremului minimal se penalizeaza.

Daca este vorba de un instrument din arsenalul personal al antrenorului, ele se stabilesc de catre acesta, dupa nivelul cunostintelor si potrivit conceptiei acestuia, si se constituie in material didactic necesar interventiilor in planificarea pregatirii.  

Personal sunt adeptul celei de a doua variante care consider ca are mai multe avantaje. Periodizarea testarilor se poate racorda mai bine la cerintele programului de pregatire, alegerea mijloacelor poate corespunde mai bine conceptiei antrenorului , obiectivitatea inregistrarilor este mai certa si mai uniforma, eliminarea unor sportivi sau echipe din competitie, neproductiva dupa mine, se evita.

Din pacate insa, pentru cei responsabili de functionarea sistemului, exista, la noi, putine garantii ca la toate echipele, de la toate nivelele, va fi vorba de o activitate profesionista a tehnicienilor si nu de una formala.

In aceasta situatie, sincer realista in baschetul autohton, interventia coercitiva a forului de specialitate devine necesara si, convine sau nu, trebuie respectata.

Pentru antrenorii, care-si iubesc si isi respecta meseria, nu se exclude insa deloc varianta alcatuirii unei baterii de teste personalizate, folosita ca instrument curent de lucru in pregatire si care, ii asigur, nu va interfera de loc cu normele Federatiei. Posibilitatea concordantei perfecte a acestor norme cu caracteristicile sportivilor, cu conditiile de pregatire si cu modelul de joc si pregatire preconizat, poate favoriza o evolutie superioara.

Pentru Federatie eu a-si propune inlocuirea pedepsei cu retragerea dreptului de joc pentru sportivi sau echipe cu amenzi drastice, adresate, dupa caz, clubului, antrenorului sau sportivului. Pentru exemplificare, plecand de la o amenda initiala severa, se pot stabili termene obligatorii de prezentare la reexaminari  (2 saptamani) cu dublarea amenzii la fiecare neprezentare sau nereusita.

Reiterand faptul ca prezentul material reprezinta o parere personala, astept cu interes orice alta opinie. Conflictul de idei este intotdeauna benefic progresului.  

Foto: inigomujika.com, baschetstar.blogspot.com