După ce am vorbit acum ceva vreme cu Bogdan Popa, românul plecat la Unicaja Malaga, a venit timpul să discutăm şi cu Rareş Uţă, coechipierul său de la echipa andaluză. Rareş a evoluat la juniorii lui BC Mureş, sub comanda lui George Trif şi a fost transferat în Spania în toamna anului trecut, în urma unui turneu desfăşurat la Madrid. Jucătorul de 15 ani şi 2,06 metri înălţime a acceptat să vorbească pentru TotalBaschet.ro despre cariera sa, despre baschetul spaniol şi chiar despre şansele echipei mureşene în playoff-urile Ligii Naţionale Masculine.

Salut! Au trecut mai bine de 5 luni de când ai venit la Malaga. Cât de mult consideri că te-ai schimbat în Spania, din punct de vedere baschetbalistic?

Provin de la echipa de club BC Mureş Târgu Mures, unde se munceşte foarte serios, echipă cu care am fost vicecampioni şi apoi campioni ai României. Am avut şansa să am ca antrenor un profesionist: George Trif, care să creadă în mine şi să ştie să pună în valoare calităţile mele de sportiv.

Venind la o echipă din cel mai puternic campionat al Europei, am găsit aici condiţii deosebite de pregătire sub  îndrumarea unor antrenori de top, dar şi jucători valoroşi din mai multe ţări. Toate acestea creează o atmosferă de competiţie şi muncă asiduă în cadrul echipei. Consider că mi-am schimbat viziunea asupra baschetului şi am progresat fizic si tehnic. Ştiam de la profesorul meu din România că pentru a face performanţă, baschetul trebuie sa fie un mod de viaţă. Aici am găsit toate condiţiile să îmi îndeplinesc visul.

Am înţeles că ai fost ofertat de mai multe echipe iberice. Ce te-a făcut să semnezi cu Unicaja?

În urma unui turneu desfăşurat la Madrid, am avut oferte de la mai multe cluburi ACB din Spania, însă impresarul meu m-a sfătuit că cel mai bine pentru aceasta etapă a dezvoltării mele este sa optez pentru clubul Unicaja Malaga. Au o baza de formare foarte bună. incepand cu spaţiile de cazare, şcolarizare şi pregătire sportivă. 

Te-ai adaptat repede la viaţa din Spania şi, implicit, din Malaga?

Da. Deşi a existat o barieră de limbă, am reuşit să mă adaptez rapid pentru că am întâlnit aici oameni foarte calzi şi primitori, care au experienţă în lucrul cu juniorii veniţi din străinătate. Deşi sunt de doar câteva luni aici, mă simt ca acasă, am învăţat limba, m-am obişnuit cu bucătăria din Andalucia şi cu condiţiile climatice. Antrenorii, conducerea clubului şi toţi cei care se ocupă de noi au grijă să ne ofere toate condiţiile să nu ne simţim străini şi departe de casă.

Nu a durat mult până ce spaniolii l-au transferat şi pe Bogdan Popa. Cum te înţelegi cu el, atât pe teren, cât şi în afara lui?

Mă bucur că încă un jucător bun din România are şansa să îşi îndeplinească visul. Ne înţelegem foarte bine, suntem colegi de cameră, încerc să îl ajut să se adapteze şi el cât mai repede la viaţa de aici. Muncim mult amândoi, ne ajutăm şi tragem pentru echipă.

Ce trebuie să facă un junior al lui Unicaja pentru a debuta în prima echipă? Se ţine cont de o limită de vârstă?

Nu cred că se ţine cont de vârstă, ştiu doar că trebuie să trag tare şi să profit de ce mi se oferă. Consider că pentru a ajunge un jucător de ACB, pe lângă talent ai de parcurs nişte etape de formare. Încă de la 16 ani campionatul e foarte puternic, la 17-18 ani se joacă deja un baschet cu un nivel foarte ridicat. Apoi la LEB (divizia B din Spania) întâlneşti jucători foarte valoroşi, din toate colturile lumii, toţi îşi doresc să joace în ACB sau în NBA.

Evident, campionatul spaniol este cu mult peste cel românesc. Dar în opinia ta, ca jucător, care sunt diferenţele concrete?

Primul lucru e baza materială, apoi posibilitatea de a aduce antrenori şi specialişti din toată Europa. În Spania se pune accent pe sport si pe performanaţă. Toata lumea face sport . Am fost uimit să văd în jurul sălilor de sport zeci de terenuri de baschet unde vin să se antreneze zilnic sute de copii . Spectatorii sunt dispuşi sa plătească bani pe bilet doar ca să vină să vada turnee de juniori. Iar la meciurile de ACB şi Euroliga participă tot oraşul. Deşi mă aflu în Spania de puţin timp, am avut onoarea să fiu selecţionat în Lotul Andaluciei şi să particip la campionatul dintre regiunile Spaniei. Se organizează tot timpul turnee foarte puternice, la care participă multe echipe şi suntem tot timpul în contact cu jucătorii de ACB. Cei mai buni dintre noi ne pregătim şi cu echipele mari – U18 si LEB.

Ai vreun idol sau vreun model în baschet?

Nu. Eu încerc sa iau de la toţi jucatorii ceva pozitiv, însă dacă ar fi sa aleg între cineva, ar fi între Dirk Nowitziki sau Kevin Durant.

Unde te vezi în viitorul apropiat? Ai vrea să continui în Spania, sau să îţi încerci şansa în Statele Unite? (Sau ai alte opţiuni?)

Îmi place foarte mult aici, în Spania. Îmi doresc să joc sub culorile lui Uncaja Malaga, însă vom vedea ce îmi rezervă viitorul.

Vorbind de viitor, se apropie Europeanul U16 de la Sarajevo. Vei merge acolo să reprezinţi România?

Îmi doresc foarte mult să joc sub culorile Romaniei şi să îmi aduc şi eu contribuţia la reuşita echipei. Cred că România va face o figură bună la acest campionat, mai ales ca are în frunte o echipa de antrenori condusă de George Trif.

Te-ai întoarce vreodată în ţară pentru a juca baschet profesionist?

Da, de ce nu? Aş fi bucuros să pot să mai îmbrac tricoul clubului BC Mureş sau al altui club din România.

Şi dacă tot am ajuns la subiectul “BC Mureş”, ce crezi că vor face în playoff-uri, având în vedere că au terminat pe primul loc în Liga Naţională de Baschet Masculin?

Dupa părerea mea, vor fi meciuri foarte disputate, deschise oricărui rezultat. Va câştiga echipa care va reuşi să se concentreze cel mai bine. Am toata încrederea şi speranţa că echipa mureşeană va găsi resursele să se ridice la nivelul aşteptărilor suporterilor săi.

foto: Arhiva personală