Parcursul fulminant al lui Igokea Aleksandrovac în ediția 2012/13 a Ligii Adriatice este una extrem de interesantă. Clubul situat în Bosnia-Herțegovina, care nu are nicio legătură cu țara în care evoluează, a câștigat sezonul regulat al competiției ce reunește cele mai puternice echipe de club din spațiul ex-iugoslav.

Igokea a totalizat 20 de victorii din totalul de 26 partide, câștigând sezonul regulat cu un avantaj de două victorii în fața principalei urmăritoare, Steaua Roșie Belgrad.

Situat în Republica Srpska, clubul este controlat de către Milorad Dodik. Cine este el?

Președintele Republicii Srpska (una dintre cele două entități politice active pe teritoriul Bosniei-Herțegovina). O entitate deloc interesată de destinele Bosniei și o simpatizantă a regimului de la Belgrad.

Revenind la baschet, succesul lui Igokea se datorează în mare măsură faptului că provine dintr-o zonă în care nu există niciun fel de atracție. Sportivii se pot concentra exlcusiv asupra activității pur baschetbalistice.

Astfel, vara trecută conducerea clubului a recrutat câțiva jucători cu bogată experiență, ieftini și care nu au avut o carieră prea bogată în rezultate sau contracte la un nivel foarte ridicat baschetbalistic și/sau financiar. Cele mai elocvente exemple în acest sens sunt Clifford Hammonds, Sinisa Stemberger, Branko Jorovic, Milan Dozet sau Nebojsa Joksimovic.

În plus, în funcția de antrenor a fost numit Dragan Bajic. Un necunoscut inclusiv la nivelul Ligii Adriatice, să nu mai vorbim despre Europa. Acesta a avut înțelepciunea de a le oferi libertate de exprimare atât în vestiar cât și pe parchet, jucătorilor cu experiență. Aceștia sunt conștienți de rolul încredințat și iată, Igokea a devenit peste noapte o forță în Liga Adriatică.

Echipa din Laktasi a câștigat primele șase jocuri oficiale din acest sezon, apoi a pierdut la limită meciurile cu Cedevita și Zadar. Lucrurile s-au schimbat dramatic după victoria asupra lui Partizan, la o diferență de 23 puncte. Din acel moment întreaga ligă a privit cu alți ochi spre Igokea. Totuși, echipa din Laktasi a continuat să învingă, bifând două succese în fața Stelei Roșii Belgrad.

Succesul de pe teren propriu cu Steaua Roșie, a fost sărbătorit într-o manieră pur balcanică de către președinte clubului, Goran Dodik (fratele lui Milorad). Acesta a arătat degetul din mijloc suporterilor lui Steaua Roșie. De notat că Igokea este în relații cordiale cu rivala alb-roșilor din Belgrad, Partizan. Presată de conducerea Euroligii, Liga Adriatică l-a suspendat pe Goran Dodik pentru șase luni. Ulterior acesta a demisionat din funcția de președinte, însă frații Dodik rămân oamenii care conduc destinele lui Igokea din umbră.

Actum, când Igokea a câștigat sezonul regulat, conducerea Euroleague Basketball pare să nu mai fie tentată de a oferit locului 1 în sezonul regulat al Ligii Adriatice o poziție în grupele Euroligii. Acest lucru nu are nicio legătură cu partea sportivă. Pur și simplu Igokea nu are aeroport internațional și sală care să corespundă cerințelor Euroligii. Clubul din Republic Srpska este dispus să se mute în Banja Luka, unde există o sală cu capacitate de peste 5.000 locuri, însă Euroliga pare decisă să nu admită acest club în ediția 2013/14 a Euroligii. Rămâne de văzut ce se va întâmpla dacă Igokea câștigă și turneul final. Cert este că Euroliga se ghidează pur și simplu după propriile interese. Unele care nu întotdeauna au legătură directă cu activitatea sportivă.

Revenind la Igokea, trebuie precizat că bugetul acestui club în sezonul competițional 2012/13 a fost de sub un milion de euro. Trebuie notat că Igokea joacă doar în Liga Adriatică și în campionatul intern în acest sezon. De fapt, aceasta este doar a doua participare a acestei echipe în Liga Adriatică și nu a luat startul în cupele europene nici măcar o dată în ultimul deceniu. Acum bate la porțile Euroligii. Însă s-ar părea că o face degeaba. Pentru că se pare, la nivel înalt în Europa (și nu numai) performanță sportivă nu se poate face cu bani puțini.