Una dintre cele mai mari francize din istoria NBA este Los Angeles Lakers, organizație ce a reușit să câștige nu mai puțin de 16 titluri. Când ne gândim la LA Lakers, adesea ne vin în minte marii baschetbaliști care au evoluat pentru formația californiană, însă dacă îi întrebăm pe suporterii adevărați ai acestei echipe, de pe buzele tuturor vom citi același nume: „Chick” Hearn, cel care timp de mai bine de 35 de ani s-a confundat cu acest club.

În aproape 100 de ani de existență la nivel profesionist, baschetul s-a remarcat ca un sport spectaculos ce necesită atât o condiție fizică foarte bună, cât și un psihic excelent. Fanii acestui fenomen au fost cuceriți de-a lungul timpului de jucători extraordinari precum Wilt Chamberlain, Jerry West, Michael Jordan, Magic Johnson, Larry Bird, Shaquille O'Neal, Kobe Bryant și mulți alții. Însă puțini din cei prezenți în sălile de baschet înțeleg cu adevărat tot ceea ce se întâmplă în culise, în spatele unui meci de 48 de minute. Pentru ca un club să funcționeze este nevoie de o armată de oameni, de la președinte, manager, antrenor, jucători până la maseuri, fotografi sau băieții cu apa și prosoapele. Din acest motiv, un rol foarte important îl are cel care comentează partidele, pentru că acea persoană reprezintă legătura dintre echipă și suporteri.

Personalitatea pe care dorim să o prezentăm astăzi este Chick Hearn, cel mai mare comentator din istoria baschetului. Născut acum 102 ani, în 27 noiembrie 1916, Francis Dayle Hearn a avut o copilărie normală, urmând cursurile Academiei Marmion din statul Illinois și apoi pe cele ale Universității Bradley. Acolo a fost locul unde a început să îndrăgească baschetul, jucând pentru echipa Facultății. În această perioadă și-a primit și porecla de „Chick” (n.r. trad. „pui”), după ce colegii săi de echipă i-au oferit drept cadou o cutie cu bascheți. Spre surprinderea lui Francis Hearn, în cutie se afla de fapt un pui de găină mort, și de-atunci el a primit numele de „Chick” Hearn.

În 13 august 1938, „Chick” Hearn s-a căsătorit cu Marge, cea alături de care urma să își petreacă tot restul vieții. Chiar dacă acum, privind în urmă, nu putem să ni-l imaginăm pe „Chick” Hearn într-o postură diferită de cea a comentatorului, acesta a intrat în domeniu de-abia în 1957, la vârsta de 41 de ani. În scurt timp, el a devenit principalul responsabil de transmisiile meciurilor lui Lakers, într-o vreme în care aceeași persoană se ocupa atât de transmisia TV cât și de cea radio. În 1965, „Chick” și-a început legendara serie de 3338 de confruntări consecutive pe care le-a comentat. Din 21 noiembrie 1965 până în 16 decembrie 2001, acesta nu a ratat niciun joc pe care l-a disputat Lakers, indiferent de locație. În această perioadă, „Chick” Hearn a fost martor la 9 titluri câștigate de formația din Los Angeles și i-a văzut în acțiune pe toți marii jucători ai lui Lakers: Wilt Chamberlain, Kareem Abdul-Jabaar, Jerry West, Magic Johnson, Shaquille O'Neal, Kobe Bryant, etc. Prin urmare, toți cei 10 baschetbaliști care au maioul retras de către organizația din California au fost apreciați și criticați de către „Chick” Hearn.

Un alt merit deosebit pe care îl are comentatorul lui Lakers este că a dezvoltat un limbaj care mai apoi a devenit folosit de întreaga lume a baschetului. Printre cele mai populare expresii inventate de „Chick Hearn se regăsesc: ”Air-ball”, „Give and go”, „Slam dunk!”, „Triple-double”, „Garbage time”, „Finger Roll” sau „Charity stripe”. De asemenea, Hearn a „botezat” în lunga sa carieră o sumedenie de sportivi atât de la Lakers, cât și de la alte formații. Astfel, Kareem Abdul-Jabaar a devenit cunoscut sub porecla de „The Captain” sau „Cap”, James Worthy a fost numit „Big Game James”, Magic Johnson era „The Magic Man”, în timp ce Shaquille O'Neal a rămas în memoria fanilor drept „Big Fella”.

Însă, probabil dincolo de aceste expresii cunoscute acum în rândul iubitorilor de baschet, „Chick” Hearn a fost așa de iubit datorită originalității de care dădea dovadă. Una dintre expresiile sale favorite era „The game is in the refrigerator. The door’s closed, the lights are out, the eggs are cooling, the butter’s getting hard and the jello’s jiggling.” (n.r. Jocul este în frigider, ușa este închisă, luminile sunt stinse, ouăle se răcesc, untul se întărește și jeleul se mișcă.). „Chick” Hearn folosea această expresie la finalul partidelor, când diferența era așa de mare încât nu mai putea fi remontată de adversari. O altă expresie amuzantă a lui Hearn era adresată arbitrilor în momentul în care aceștia greșeau și ea suna cam așa: „Could've made that call with Braille.” (n.r. „Aș fi putut să iau decizia corectă și cu Braille.”, comentatorul se referă la alfabetul destinat persoanelor cu deficiențe de vedere inventat de Louis Braille.). În plus, „Chick” Hearn nu critica doar jucătorii, antrenorii sau arbitrii ci și oamenii care se ocupau cu număratul suporterilor prezenți în sală: „If there's really 18.000 here tonight, a lot of them are dressed like seats.” (n.r. „Dacă se află cu adevărat 18.000 de fani în sală înseamnă că mulți dintrei ei sunt deghizați ca niște scaune.”).

Cu toate acestea, legenda lui LA Lakers a fost iubită de toată lumea, iar meritele sale au fost recunoscute în moduri unice. În 9 mai 1991, Hearn a devenit al treilea comentator și announcer care a primit Gowdy Award, premiul acordat de către Naismith Hall of Fame personalităților din media care au avut contribuții extraordinare. 12 ani mai târziu, „Chick” Hearn a devenit primul comentator care este introdus în Naismith Hall of Fame. În plus, acesta are o stea pe Hollywood Walk of Fame, iar o stradă din orașul Los Angeles îi poartă numele. În decembrie 2002, la câteva luni după moartea lui Hearn, conducerea lui Lakers a decis să îi retragă „tricoul”, acesta fiind amplasat aproape de tavanul arenei Staples Center, lângă celălalte legende care au jucat pentru echipa californiană. Au mai durat încă 8 ani până când „Chick” Hearn a fost onorat cu o statuie în fața sălii unde LA Lakers joacă meciurile de pe teren propriu.

Așa cum am menționat anterior, seria de 3338 de partide comentate consecutiv s-a încheiat în 16 decembrie 2001, deoarece Hearn a fost nevoit să sufere o intervenție chirurgicală. Acesta nu a renunțat la meseria lui și a revenit în aprilie în Staples Center, iar ultimul joc pe care l-a comentat a fost meciul 4 din finala din 2002, prin care Los Angeles Lakers și-a adjudecat al treilea titlu consecutiv și al 14-lea campionat din istoria clubului. Două luni mai târziu, la vârsta de 85 de ani, „Chick” Hearn a decedat, lăsând în urmă o moștenire uriașă și niște amintiri extraordinare.

Astfel s-a încheiat cariera unui om care și-a dedicat jumătate din viață în slujba unei echipe, fiind martor la toate schimbările care au avut loc de-a lungul a peste 35 de ani. „Chick” Hearn a văzut cum acest club s-a ridicat din cenușă cu ajutorul lui Jerry West a lui Wilt Chamberlain și a lui Elgin Baylor, a observat schimbul de generație de la Gail Goodrich la Kareem Abdul-Jabaar, a prins perioada de glorie cu Abdul-Jabaar, Magic Johnson, Jamal Wilkees și James Worthy și apoi s-a bucurat de cele trei titluri cucerite de Shaquille O'Neal și Kobe Bryant.

În final, această prezentare merită încheiată cu o parte din discursul lui Stu Lantz, cel care a fost timp de 15 ani colegul lui „Chick”, rostit cu ocazia retragerii maioului onorific al lui Hearn.

„Bine ați venit în această seară, în care dorim să onorăm legendara voce a lui Los Angeles Lakers, „Chick” Hearn. Știți, când „Chick” era prin zonă el ne învăța mult mai mult decât doar un simplu joc de baschet. Evident, el ne-a învățat pe mulți o sumedenie de aspecte legate de baschet, însă ne-a învățat mai multe despre viață și cred că de aceea voi, suporterii, v-ați conectat așa de bine cu el. Ați reușit să vă conectați așa de ușor pentru că el credea că este doar unul dintre voi. El nu era legenda care credeam noi că este ci era doar unul dintre noi, o persoană foarte, foarte specială.” 

*Foto: nba.com