Sportul este un domeniu foarte vast și complex, care este perceput diferit de fiecare persoană. Pentru unii, este un loc de muncă, pentru alții, este o modalitate de relaxare și, pentru cei mai mulți dintre noi, este o pasiune.

La fel ca persoanele, fiecare cultură privește diferit sportul, iar acest lucru este ilustrat cel mai simplu de felul în care sunt organizate evenimente precum meciuri, turnee, cupe, etc. De exemplu, pentru europeni, baschetul are o componentă pasională și este destul să ne uităm în tribune la un derby dintre Panathinaikos și Olympiacos pentru a ne da seama de acest aspect.

În schimb, pentru americani, baschetul din NBA este mai mult un alt bun al societății de consum. Într-adevăr, există suporteri care suferă atunci când echipa favorită pierde, însă, în mare parte, fanii merg la meci pentru a se întâlni cu prietenii și pentru a viziona un show în timp ce mănâncă un hamburger de la zecile de restaurante din incinta arenei.

Principalul factor care a dus la comercializarea sportului este reprezentat de bugetele uriașe care sunt dedicate an de an departamentului de marketing. În afara celor zece jucători de pe teren, a antrenorilor și a persoanelor din staff-ul medical, fiecare formație pregătește spectacole, în timpul timeout-urilor sau la pauza dintre reprize, concursuri pentru public, recompense trimise în tribune și multe altele.

În materialul acesta mi-am propus să scriu despre organiștii din NBA, muzicienii care, în timpul partidelor, cântă acele celebre melodii, însoțite de uralele suporterilor: Defense, defense, defense. Majoritatea echipelor americane, indiferent de sport, au angajat, de-a lungul istoriei, persoane care să se ocupe de muzică.

Între timp, mulți dintre ei au fost înlocuiți de DJ, însă mai există câteva formații din NBA care au organiști: LA Lakers, New York Knicks, Atlanta Hawks sau Washington Wizards.

Unul dintre cei mai celebri este Ray Castoldi, cel ce cântă în Madison Square Garden, arena supranumită „Mecca a baschetului”. Ray a fost angajat de New York Knicks în anul 1989 și de atunci a lucrat atât pentru echipa de baschet, cât și pentru New York Rangers (hochei) și New York Mets (baseball).

Organistul lui Knicks își ia munca foarte în serios și înțelege pe deplin rolul pe care îl are. Ray Castoldi nu este plătit pentru a-i amuza pe suporteri, ci el trebuie să le dea un impuls și să creeze niște obiceiuri care să asigure senzația de „home-court advantage”. În alte cuvinte, scurtele melodii și gingle-uri contribuie la atmosferă și fac ca experiența să fie unică.

Un alt organist foarte cunoscut este Dieter Ruehle, care a lucrat în trecut pentru Los Angeles Clippers și Los Angeles Lakers. Acesta a avut o relație specială cu legenda lui Lakers, Kobe Bryant, ce a continuat și după retragerea jucătorului american în 2016.

Într-un interviu pentru LA Times, Dieter povestește că avea un sunet particular pe care îl punea după fiecare aruncare importantă sau dificilă reușită de Kobe. Cvintuplul campion NBA l-a îndrăgit foarte tare pe Dieter Ruehle și a ales să îl angajeze la Granity Studios pentru a compune melodiile din podcastul „The Punies”.

În ciuda celor două nume sonore pe care le-am menționat anterior, la momentul actual cel mai de succes organist și DJ este Sir Foster. În 2009, aflat într-o situație dificilă, Foster Carson a intrat pe Craiglist și acolo a văzut că Atlanta Hawks era în căutare de un nou organist. Fără multe speranțe, acesta a participat la un interviu și, după o perioadă de probă, a obținut postul.

Între timp, Sir Foster a devenit cunoscut de toți suporterii echipei din Georgia, care îl admiră pentru felul unic prin care își abordează slujba. Într-un material apărut pe publicația „The Undefeated”, Marc Spears a explicat cum Sir Foster își bazează cea mai mare parte din repertoriu pe genul muzical hip-hop, spre deosebire de alte formații mai tradiționale.

„Sir Foster e un talent special. Nu am auzit vreun cântec pe care să nu îl poată interpreta. Cu siguranță, e un avantaj uriaș la experiența pe care fanii o trăiesc”, a declarat Kent Bazemore.

Organiștii din sportul american au fondat o rețea în care apar numele tuturor specialiștilor ce practică această meserie. Din 91 de echipe (baseball, baschet, hochei), 54 se bazează pe organiști (60%), însă, în NBA, procentul este puțin peste 25% (8/30).

Așadar, această meserie devine un fel de „artă pierdută” în baschetul american, dar arenele care continuă să aibă organiști rămân legătura noastră cu trecutul, cu perioadele care ne sunt cunoscute datorită unor baschetbaliști ca Michael Jordan, Isiah Thomas, Magic Johnson, Larry Bird, Scottie Pippen, Patrick Ewing, Charles Barkley, Chris Webber, etc.

*foto: sirfoster.net