sursa foto: www.nba247365.com

În anii ‘90 traiul în fosta Iugoslavie nu era tocmai o plăcere. Război, o economie șubrezită, tensiuni politice, proteste, revolte și epidemii, ca să amintim numai câteva dintre problemele care măcinau o populație deznădăjduită. Văzând incapacitatea politicienilor de a menține o pace cât de cât stabilă, în 1992 ONU a decis impunerea unui embargou. Asta însemna că mărfurile străine nu puteau intra sau ieși din țară.

Cu toate acestea, a existat un lucru care nu a putut fi supus acestei blocade. Noapte de noapte, pe final de an școlar, în lunile mai și iunie când vremea era numai bună de stat afară până spre orele mici ale dimineții, un localnic din Bijelo Polije scotea în fața casei un mic televizor cu volumul dat la maxim. Zeci de copii din tot cartierul se adunau să savureze una dintre puținele plăceri ale acelor vremuri: baschetul din NBA.

În 1998 cea mai iubită echipă a localnicilor devenise Sacramento Kings. Sub comanda lui Rick Adelman, acolo au ajuns doi jucători sârbi care vor deveni idolii a generații întregi de tineri: Peja Stojakovic și Vlade Divac. Echipa închegată în acel an, chiar dacă nu a câștigat niciodată campionatul, totuși s-au menținut în top pentru 8 sezoane la rând. 

Acum, după 16 ani distanță, Rick Adelman o antrenează pe Minnesota Timberwolves și un muntenegrean este unul dintre oamenii lui de bază. Nikola Pekovic este un pivot de 27 de ani cu un gabarit impresionant: 211 cm și 129 kg. Sub îndrumarea acestui antrenor Pekovic a explodat, determinându-i pe cei din Minnesota să îi propună în vară un contract de 5 ani pentru 60 de milioane de dolari.

După un debut în sezonul 2010-11 în care nu a primit prea multe minute și nici nu a impresionat, lui Pek i-a surâs șansa în anul următor, când titularul Darko Milicic s-a accidentat. Nu a stat deloc pe gânduri și a muncit enorm pentru a demonstra că își merită locul. A reușit o medie de 13.9 puncte și 7.4 recuperări pe meci, făcându-l pe Adelman să declare: “He won the job / Și-a câștigat postul”.

Pek și-a consolidat statutul în 2012-13 când și-a  ridicat mediile la 16.3 puncte și 8.8 recuperări pe meci, impunându-se ca un nume important la “categoria grea”. Ore nesfârșite de antrenamente la sală i-au clădit un trup impunător, imbatabil în confruntările de sub panou. “Nimic nu mai contează când mă antrenez cu greutățile, iubesc să fac asta” declara Nikola cu un zâmbet discret. 

Acum 20 de ani idea că Nikola Pekovic ar putea ajunge vreodată să joace baschet la nivel profesionist era pură fantezie. Copil fiind nu părea prea interesat de baschet, ci era atras mai mult de fotbal, ca majoritatea băieților din acestă parte de lume. Însă un ritm accelerat de creștere al micului Pek l-a determinat să aleagă parchetul în detrimentul gazonului. 

După ce și-a terminat liceul s-a mutat la Belgrad unde a jucat pentru KK Atlas. Acestă decizie a fost extrem de importantă, având în vedere că a renunțat la continuarea studiilor pentru o carieră de profesionist. Așa cum spunea și Pek, și-a pus toată viață în joc pentru baschet, iar dacă nu ar fi avut succes, ar fi avut mari dificultăți. Spre deosebire de Europa, în Statele Unite, un sportiv poate practica un sport și în paralel poate merge la un colegiu. Astfel, dacă nu se materializează cariera sportivă, rămâne cu o diplomă. 

Doi ani mai târziu, Pekovic se transfera la Partizan Belgrad cu care a câștigat 3 campionate consecutive. Având în vedere sistemul bine pus la punct prin care baschetul sârb crește jucători tineri până când au valoarea necesară de a se transfera în străinătate, Pek știa că va veni și vremea lui. 

În 2008 a semnat cu Panathinaikos. Tot în acel an a fost dorit și de Timberwolves, însă aceștia au avut îndoieli din cauza contractului deja semnat cu grecii, astfel că mutarea a căzut. Pekovic nici măcar nu a fost interesat de subiect, aflând de interesul americanilor de la impresarul său, Jeff Schwartz. “Eu știam că doi ani urma să joc în Grecia. Atat”,  declara Nikola.

Primul sau sezon la Panathinaikos a fost un imens succes. Grecii au câștigat în acel an Euroliga și titlul. “Era foarte distractiv. Ne uitam la adversari și știam că îi vom învinge” . În aceste condiții, Pekovic intră direct în elita baschetului masculin european.  

În 2010 a semnat un contrat pe 3 ani în valoare de 13 milioane de dolari cu Minnesota, însă toate realizările lui anterioare s-au evaporat în momentul în care a trecut oceanul. “Partea cea mai grea este că nu te cunoaște nimeni. Nimeni nu știe ce ai făcut, cum joci. De fapt, toată munca mea a dispărut într-o secundă”, spunea Pekovic înaintea debutului în NBA.

Revenirea la nivel înalt nu a fost ușoară. Primul an, Pek se gândea să renunțe și să se întoarcă în Europa. “Eram la limita” recunoștea el. “Voiam să mă întorc acasă, acest prim an a fost cel mai dificil din toată cariera” 

Discuțiile cu impresarul său l-au ținut pe calea cea bună, chiar dacă singurul capitol la care excela în acel moment erau faulturile comise: 181 în 887 de minute. Adică un fault la fiecare 4,9 minute jucate. După o vară plină de gânduri negre şi multă muncă Pek a revenit un alt om. Și-a redus numărul de faulturi și a avut intervenții mult mai… cizelate, dacă putem folosi acest cuvânt când vorbim de un asemenea uriaș. În 2011-12 a fost votat jucătorul cu a 3-a cea mai consistentă creștere în joc în acel sezon. Chiar dacă era departe de potențialul pe care urma să îl atingă, Pekovic devenise un jucător important în Ligă. A fost deznodământul fericit a unor mici oportunități de care a profitat cu îndârjire și a luptei continue pentru afirmare de-a lungul unui deceniu - în Serbia, Grecia și Minnesota. 

Și s-a mai schimbat ceva între sezonul de debut și anii care au urmat: Pek s-a adaptat noului mediu. Și-a făcut prieteni, a găsit câteva locuri unde putea pescui (plăcere pe care o avea de mic când pescuia păstrăv în țara sa natală). În plus, a devenit o prezenţă tot mai agreabilă în vestiarul echipei. Temparamentul său vesel și jucăuș, total opus față de fața fioroasă pe care o arată adversarilor, l-a ajutat să se integreze rapid. Nu putem să trecem cu vedere tatuajele sale înspăimântătoare precum acela cu un războinic sârb care înfige o sabie într-o grămadă de cranii.

Starul celor de la Minnesota, Kevin Love spune că nu există niciun moment de plictiseală în preajma lui Pekovic. “El e tipul care întreține atmosfera. Filmul lui preferat e prima parte din Hangover (Marea mahmureală). Îi imită pe Mr. Chow și pe Zach Galifianakis în fiecare zi. Pentru noi, născuți în America, felul în care vorbește, accentual tipic estului Europei este foarte amuzant. Unele lucruri pe care le spune nu sună deloc normal pentru noi“, spunea Love.

În acest sezon, Pekovic este liantul echipei care se luptă să își găsească drumul. Muntenegreanul împreună cu Kevin Love și Richy Rubio sunt motoarele care încearcă să îi ducă pe Timberwolves cât mai sus. Deocamdată au 17 victorii și 17 înfrângeri, iar Pekovic a reușit medii de 18 puncte și 9.3 recuperări. Obiectivul echipei este accederea în playoff, un pas mare pentru Pek care nu a mai trecut de fazele ulterioare sezonului regulat de când juca în Grecia. 

Articol preluat de pe www.slamonline.com