În 2014, Apoel Nicosia, având în componență jucători precum Jamar Diggs, Andreas Glyniadakis sau Thad McFadden, reușea să cucerească titlul în prima ligă din Cipru. Pe banca tehnică a formației din Capitală se afla Antonis Constantinides, un antrenor în vârstă de 40 de ani, dornic de a progresa și de a avansa în cariera lui.

Câteva luni mai târziu, Aleksandar Todorov renunță să o mai antreneze pe Energia Târgu Jiu, iar Porter Troupe merge la președintele clubului cu o propunere. Baschetbalistul american le sugerează celor din conducere să îl aducă la cârma echipei pe Constantinides, fostul său antrenor din stagiunea 2012-2013. Aceștia acceptă și urmează un an și jumătate în care trupa gorjeană reușește să facă performanță atât pe plan intern, cât și pe plan european.

„Sunt de părere că în acea echipă am stabilit o conexiune, o legătură pe viață. Îmi dau seama de acest lucru de fiecare dată când discutăm, avem o conexiune diferită față de cea pe care o am cu alți jucători. Timing-ul a fost extraordinar. Eu eram un antrenor care pleca pentru prima oară din țara sa și eram dornic să obțin rezultate. Aveam jucători care, până în acel moment, evoluaseră la echipe de nivel mediu, din toate punctele de vedere. Toată lumea a muncit din greu și, uneori, dacă îți forțezi norocul, norocul vine la tine. După decembrie, felul în care a jucat echipa a fost incredibil. La finalul zilei, am obținut ceea ce ne-am dorit. A părut ca și cum Dumnezeu ar fi vrut să ne lege unii de alții”, ne-a declarat Constantinides.

În sezonul 2014-2015, Energia Târgu Jiu a obținut medaliile de bronz în FIBA EuroChallenge și a jucat semifinalele Ligii Naționale de Baschet Masculin. Echipa a început bine și ediția următoare însă, la scurt timp, au apărut probleme financiare iar acestea au pus capăt uneia dintre cele mai frumoase formații ale ultimului deceniu din baschetul românesc.

Când am plecat de la Târgu Jiu nu am făcut-o în felul în care mi-aș fi dorit. În al doilea an, am avut probleme financiare la Energia și, din păcate, acestea ne-au distrus sezonul. Trebuie să vă amintesc că noi eram deja calificați în faza a doua a FIBA Europe Cup și eram pe locul patru sau cinci în campionat. Așadar, am fi avut toate șansele să facem performanță, să obținem aceleași rezultate ca în stagiunea magică din anul anterior. Asta e viața în sport, nu depinde totul de tine. Rezultatele tale depind mult de situația financiară și, din păcate, nu mi-am terminat munca în România așa cum mi-aș fi dorit. Pentru o vreme m-a măcinat sentimentul acesta, îmi doream să mă întorc și în ultimii patru ani am fost de fiecare dată foarte aproape să semnez în România. Dar, din diferite motive, nu s-a întâmplat. Într-un final, am semnat cu Dinamo în această vară și sunt foarte fericit să fiu înapoi în România. Sunt recunoscător baschetului românesc fiindcă aici a început cariera mea internațională. A fost primul pas și cred că am primit foarte multe de la baschetul românesc însă, la rândul meu, am dat ceva înapoi.

După ce a plecat de la Energia, Antonis Constantinides a semnat cu Sigal Prishtina, echipă alături de care a cucerit titlul național, cupa și liga balcanică. Apoi, tehnicianul cipriot a mai antrenat în Grecia, la Rethymno Cretan Kings, în Cipru, la APOEL, și în Ungaria, la Egis Kormend. De asemenea, Constantinides a condus și naționala masculină a Albaniei. În vara acestui an, antrenorul născut în 1974 a ales să vină în România, la CS Dinamo Știința București, și a semnat un contract valabil pe un an de zile.

Am semnat pentru un sezon. Dacă e să fiu sincer, am venit aici și pentru Știința. Dar, în ultima perioadă, am discutat cu noul management despre această stagiune și conversațiile au fost constructive. În acest moment, sunt interesat ca echipa să fie pregătită pentru începutul campionatului. Acesta este principalul meu obiectiv și, atunci când va veni momentul, vom discuta și despre următoarea ediție. Am început să discutăm dar, mai întâi, vreau să mă concentrez pe rezultatele din campionatul acesta. Dacă te uiți la CV-ul meu, vei vedea că sunt un antrenor care a stat cel puțin doi ani peste tot pe unde a mers. Cred că cluburile trebuie să înțeleagă asta – nu poți schimba antrenorii la fel ca tricourile. Clubul pierde, în primul rând. Dacă antrenorul își pierde slujba, merge în altă parte. La fel și clubul găsește pe altcineva, însă nu e bine să schimbi antrenorul în fiecare an. În orice sport, cele mai de succes echipe sunt cele care au încredere în antrenor pentru cel puțin doi, trei ani.

Așadar, în ciuda separării dintre Știința și Dinamo, Constantinides este dedicat în continuare echipei pe care o antrenează și are mari obiective pentru trupa din Ștefan cel Mare.

Va fi un campionat lung, jucat în condiții speciale. Primul obiectiv este să terminăm în primele 6 și apoi să luptăm în playoff pentru a ajunge în semifinală, finală. Nu mi-e frică să spun ceea ce simt. Sunt aici să o ajut pe Dinamo să câștige un campionat. Când eram la Târgu Jiu, mulți oameni zâmbeau ironic când le spuneam obiectivele mele, dar asta e munca mea. Știu felul în care muncesc, cunoștințele pe care le am și cred că putem să ne luptăm împotriva Clujului, Oradiei, Sibiului. Va fi foarte dificil față de ultimii doi ani fiindcă acum competiția e mult mai strânsă și nivelul mai înalt. Echipele sunt mai puternice, străinii au venit din campionate importante și va fi greu. Sunt de părere că dacă vrei să ajungi în top trebuie să-ți impui ca obiectiv să ajungi acolo. Numai așa se poate. Acesta este mesajul pe care vrem să-l transmitem și jucătorilor noștri și ne dorim ca ei să știe din ce club fac parte și care sunt obiectivele. Repet: e o diferență între faptă și vorbă. Dar astea sunt obiectivele noastre. Sunt pregătit în acest moment să o ajut pe Dinamo să cucerească titluri. Evident, lucrul acesta nu este ușor. E o diferență mică sau mare între vorbă și faptă dar, ca antrenor, mentalitatea mea e să ajut echipele să câștige campionate. Asta am învățat de-a lungul anilor și nu sunt aici pentru altceva. Vreau să am un sezon similar sau și mai de succes ca cel de acum cinci ani, de la Târgu Jiu. Cred că managementul mi-a oferit șansa de a realiza acest lucru. Desigur, este nevoie de multă muncă, de puține cuvinte și o grămadă de antrenamente.

Începutul sezonului n-a decurs conform planului. CS Dinamo București a ratat calificarea în Final 8-ul Cupei României după ce a terminat turneul de calificare pe locul al treilea. În plus, Jeremy Saffold și Ousmane Barro au plecat de la formația din Capitală, în locul lor fiind aduși Mohamed Abukar și Isaiah Armwood.

În continuare construim echipa. Din păcate, asta este una dintre problemele noastre din septembrie până în prezent. Ca antrenor, încerc ca până în decembrie să construiesc formația pe care mi-o doresc și care este cea mai apropiată de filozofia mea. Să nu uităm că atunci când am semnat aici, deja aveam trei străini în echipă. Până acum, am fost ghinioniști cu Jeremy Saffold fiindcă el a decis să plece din cauza unor probleme familiale. Înainte de cupă am încercat să îl înlocuim și l-am adus pe Abukar. Singura modificare pe care am făcut-o ca antrenor a fost cea a lui Ousmane Barro. A fost o decizie dificilă fiindcă toți îl apreciem pe Barro ca jucător. Dar, pentru mine, totul are un sfârșit și caracteristicile din acest moment ale lui Barro nu se potrivesc cu stilul meu de joc. I-am explicat și lui că dacă ar fi fost acum patru, cinci, șase ani mi-aș fi construit echipa în jurul lui. Acum situația stă altfel și lucrurile sunt cu mult diferite față de cum mi-aș dori să fie.

În același timp, Antonis Constantinides este mulțumit de autohtonii de care dispune în lot. Un obiectiv al antrenorului născut în Nicosia este să îi promoveze pe jucătorii tineri, acordându-le tot mai multe minute și responsabilități.

Sincer, mă bucur de cooperarea mea din acest sezon cu jucătorii români. Legat de Calotă, el e un veteran experimentat și a venit aici, fiind pregătit să ne ajute imediat. Pentru mine, provocarea e legată de ceilalți autohtoni: Octavian Ilie, Anastasios Zetos, Andrei Calenic, Anton Diaconescu, Ștefan Berceanu și Amedeo Casale. De-obicei, în toate formațiile pentru care am lucrat mi-a plăcut să îi promovez pe tineri. Viitorul ține de tineri. Sportul se schimbă și e nevoie de tot mai multă viteză, de tot mai mult atleticism. Nu ai prea multe alegeri, nu poți să joci cu baschetbaliștii mai în vârstă, chiar dacă au multă experiență. E filozofia mea – vreau să lucrez cu jucătorii tineri. Asta încerc să fac și în următorul sezon. Vreau să ne îndeplinim obiectivele, să ajungem în playoff, în semifinale sau în finală, dar în același timp să le ofer timp de calitate tinerilor. Dacă te uiți la perioada pe care jucătorii aceștia o petreceau pe teren sezonul trecut și la timpul pe care l-au petrecut acum pe teren, vei vedea că se vede diferența. Scopul meu este să îi dezvolt ca jucători.

Berceanu e o surpriză pozitivă până acum în echipa noastră. La fel și Zetos, a avut câteva meciuri bune. De asemenea, Diaconescu și Calenic și-au făcut treaba atât în defensivă, cât și în ofensivă. Casale e un jucător de care sunt foarte bucuros când îl văd la antrenamente și când văd ce fel de jucător este. Despre Calotă nu e necesar să vorbim. Pentru mulți ani a fost liderul acestei ligi și va avea rolul său în echipa noastră. Sunt foarte fericit și norocos să am acești jucători români în lot.

Liga Națională va începe în decembrie iar ediția aceasta de campionat se anunță a fi extrem de interesantă. Mai mult decât atât, din cauza pandemiei, echipele sunt nevoite să joace în regim de turnee. Prin urmare, Constantinides i-a avertizat pe cei din conducerea Federației Române de Baschet să fie atenți la modul în care formează grupele.

Sezonul acesta îmi amintește foarte mult de primul meu sezon la Târgu Jiu. Atunci, străinii din echipă aveau puțin mai multă calitate. Dar erau opt sau zece echipe care aveau șanse să ajungă în playoff. De asemenea, dacă ne uităm la Cupă, am văzut patru formații care s-au luptat de la egal la egal. De exemplu, noi am avut un meci echilibrat cu Pitești, apoi Clujul a trecut cu ușurință de Pitești. Însă, noi și Galați le-am pus probleme celor de la U-BT. Poate am fi meritat să câștigăm. Federația trebuie să fie foarte atentă la deciziile lor, la felul în care construiesc grupele și la modul în care se desfășoară meciurile. Nu vreau să vorbesc despre probleme pentru că, până la urmă, cinci jucători evoluează pe teren. Dar, echipa mea a câștigat un meci în Cupă, a pierdut unul la două puncte și altul la șase puncte. Totuși, nu ne-am calificat în Final 8 fiindcă, într-o altă grupă, din cauza COVID, fosta mea echipă, Târgu Jiu, a mers cu doar șapte jucători și a pierdut la scor cu toată lumea. Nu e corect. Evident, asta s-a întâmplat din cauza virusului, înțeleg. Dar, la finalul zilei, federația trebuie să fie mai atentă pentru că toți ne dorim binele baschetului, însă vrem o competiție corectă. De exemplu, dacă turneele de cupă s-ar fi desfășurat acum o lună, când alte formații se confruntau cu probleme, poate că echipa mea ar fi jucat cu cinci străini, nu cu trei. Nu îmi doresc să fiu în poziția federației, cred că e dificil, dar trebuie să fim mai atenți. De asemenea, am văzut ceva ce m-a făcut să îmi pun întrebări. Au făcut niște grupe pentru campionat și după două, trei săptămâni ne-au trimis alte grupe fiindcă unele cluburi nu au agreat grupele. Nu e bine pentru imaginea federației. În baschet trebuie să existe fair-play.

Totuși, dincolo de rezultate, de performanțe, de trofee, Antonis Constantinides face munca de antrenor din plăcere, din pasiune, din dragoste pentru baschet. Face asta de mai bine de 15 ani și nu plănuiește să renunțe prea curând.

Am fost foarte slab la învățătură pentru că eram îndrăgostit de baschet. Ca jucător, Dumnezeu nu mi-a dat prea mult talent, dar mi-a dat multă disponibilitate de a munci. Am început să antrenez copii și am văzut ceva magic pe teren. Poți să fii un jucător bun sau un antrenor bun, e dificil să fii ambele. Asta e ceea ce vedem în sport. Dumnezeu mi-a dat talentul de a fi antrenor. E singurul lucru pe care îl pot face în viață, dacă e să fiu sincer. Îmi iubesc munca foarte mult, sunt de dimineața până seara în sală. Asta este pasiunea mea, dragostea mea și munca mea. Am câștigat multe lucruri prin munca mea: prieteni, glorie, bani, etc. Îmi doresc să continui cât timp am în mine această dorință de a mă dezvolta. Dacă mă voi trezi într-o zi și la antrenament voi vedea că nu îmi mai face plăcere, mă voi lăsa chiar în ziua aceea. Vreau ca atunci când mă trezesc și plec la antrenament să fie ca prima oară când am antrenat.

Constantinides a renunțat la cariera de jucător în 2004 și a urmat cursurile Facultății de Jurnalism. În paralel, a început să antreneze și, cu toate că avea destul de mult succes în presă, a ales să continue în domeniul antrenoratului. Antrenorul cipriot este un mare fan al Euroligii, fiind prezent la ultimele șase Final Four-uri. „Aș fi mult mai bogat dacă n-aș consuma atât de mulți bani să mă uit la Euroligă și la Final Four”, mărturisește Constantinides. Știe că este foarte greu să antreneze în Euroligă, însă într-o bună zi și-ar dori să se întoarcă într-un campionat mai puternic și să evolueze în Basketball Champions League. De asemenea, își propune ca la un moment dat să antreneze din nou o echipă din care fac parte Giordan Watson și Porter Troupe, foștii lui elevi de la Târgu Jiu.

*foto: Facebook – BC CSU Sibiu, Antonis Constantinides, Bogdan Dănescu/sportpictures.eu