Interviul a fost publicat în revista CSU Fans Magazin realizată de către fanii baschetului la fiecare meci din Sala Transilvania a echipei BC CSU Sibiu. Aceasta este redactată voluntar de către fanii sibieni și are suportul financiar al Consiliului Local Sibiu prin Primăriei Municipiului Sibiu, fiind finanțată prin Agenda Comunității. Mai multe articole și interviuri pot fi citite în revista CSU Fans Magazin. Toate numerele ale acestei reviste pot fi găsite și online, pe site-ul www.csufans.ro

Reporter: Lăsând pentru câteva momente baschetul în plan secund, ce le-ai povesti suporterilor sibieni despre omul Tyler Laser?

Numele meu este Tyler Laser, am 29 de ani și sunt născut în Hillsdale, Michigan. Am un frate cu doi ani mai mare decât mine, Luke Laser, dar și o soră mai mică pe nume Emily Duba. Hillsdale este o zonă rurală a Statelor Unite așa că în copilărie alergam desculț cât era ziua de lungă și îmi plăcea să-mi murdăresc picioarele de noroi. Sunt practic un băiat de la țară. Cele mai frumoase amintiri din copilăria mea sunt meciurile pe care le jucam cu fratele meu Luke. El era Michael Jordan pentru mine și simțeam că dacă îl puteam învinge pe el, puteam învinge pe oricine. Luke a fost în copilărie tot ceea ce-mi puteam dori de la un frate: cea mai mare competiție dar și cel mai bun prieten.

Am iubit dintotdeauna baschetul și asta era tot ceea ce-mi doream să fac. Când am mers la colegiu nu mă gândeam decât la baschet.Am ales să studiez psihologia la Universitatea Eastern Illinois în ideea de a întelege mai bine colegii de echipă dar și oamenii din jur. Am o diplomă în psihologie însă cu siguranță nu voi activa în acest domeniu după ce mă voi retrage din baschet. Până la momentul retragerii vreau să cred că mai am ceva ani și  momentan mă bucur de cariera mea. În România mă aflu alături de soția mea, Allegra Laser, dar și de fiul meu Abraham Jedidiah, în vârstă de un an și jumătate. În timpul  meu  liber nu fac altceva decât să studiez Biblia. Am luat această decizie în urma unei accidentări petrecute cu șase ani în urmă. În ultimul meu an la colegiu am suferit o accidentare la spate și am ajuns la doctor cu o dublă hernie de disc. Doctorii mi-au spus că este cea mai urâtă hernie de disc pe care au văzut-o în cariera lor și că nu voi mai putea alerga niciodată. Vestea asta teribilă m-a făcut să cred că singura mea șansă este o intervenție divină. Am făcut atunci un pact cu Dumnezeu și i-am promis că dacă va face o minune pentru mine îi voi dedica întreaga mea viață. În mor uluitor astăzi sunt mai  bine ca niciodată și îmi continui cariera în baschet. Acesta este motivul pentru care în timpul meu liber studiez Scriptura și religiile în general.

Rep.: La ce vârstă și în ce împrejurări ți-ai descoperit pasiunea pentru baschet?

T.L.: Plăcerea de a juca baschet am descoperit-o alături de fratele meu. Crescând practic la țară asta era ceea ce făceam cât era ziua de lungă. Fotbalul și baseball-ul nu sunt sporturi pe care să le joci cu plăcere în doi, spre deosebire de baschet care este distractiv chiar și jucat în doi. Având un frate mai mare eu eram cel care lua mereu bătaie și cred că acest lucru m-a motivat și mi-a cultivat ambiția. Tot ce-mi doream era să-l înving și simțeam că dacă îl pot învinge pe el, pot învinge pe oricine.Cele mai frumoase amintiri ale copilăriei mele sunt legate de meciurile noastre de baschet. Noi doi am jucat baschet împreună la nivel organizat inclusiv în liceu. Drumurile noastre s-au despărțit odată cu plecarea la facultate deoarece am ales universități diferite. 

Rep.: Unde ai  mai jucat înainte de a semna contractul cu BC CSU Sibiu?

T.L.: Mi-am început cariera internațională în 2011 în Suedia unde am evoluat pentru Solna Vikings. După 11 meciuri am plecat de la echipă și am semnat în Cipru. Până 2014 am jucat în Cipru pentru Ydra Asfalistiki, Apoel Nicosia și AEK Larnaca. Între 2014-2015 am evoluat în Bulgaria pentru Tundja Yambol iar în 2015-2016 m-am transferat în Grecia la Enosi Kalathosfairis Kevalas. Nu am terminat sezonul alături de echipa greacă și m-am transferat în Bulgaria unde am evoluat pentru BC Levski Sofia. În sezonul 2016-2017 am evoluat pentru Trefl Sopot în Polonia. Sezonul 2017-2018 mă găsește alături de BC CSU Sibiu unde pot spune că mă simt minunat deoarece este pentru a treia oară în cariera mea când mă aflu la o echipă încă de la începutul competiției. Această situație îmi crează un anumit confort ca și jucător. Știu că sunt prima opțiune a antrenorului din moment ce m-a adus la început de sezon. Simt încrederea antrenorului și a coechipierilor mei, dar și suportul fanilor.

Rep.: Care este cel  mai  mare vis al tău legat de cariera ta baschetbalistică?

T.L.: Cred că cel mai mare vis al oricărui jucător este acela de a evolua în NBA. Cu toții ne  dorim să ne situăm printre cei mai buni și cei mai puternici. Înțeleg că este o mare  diferență între mine și Lebron James însă nu cred că nu aș putea fi un fundaș de rezervă într-o echipă din liga Nord Americană.Nu cred că există o mare diferență între mine și nievelul baschetbalistic al unui fundaș de rezervă. Dacă nu voi reuși să ajung în această poziție, sper ca măcar să joc în Euroligă.

Rep.: Care este cea mai frumoasă amintire pe care ți-a oferit-o baschetul până acum?

T.L.: Cele mai frumoase amintiri ale mele datează din perioada liceului când am jucat în echipă cu fratele meu. Deasemenea, tatăl  meu a fost unul din antrenorii pe care i-am avut în acea perioadă. Nu am o amintire preferată în particular. Consider că toată perioada liceului a fost deosebită pentru mine deoarece i-am avut alături pe tatăl şi pe fratele meu. Când jucam cu Luke, mă simțeam de neînvins.

Rep.: În ce termeni ai vorbi despre evoluția lui BC CSU Sibiu până în momentul de față?

T.L.: Se spune că dacă ai un cap bun corpul se va supune iar din punctul meu de vedere noi avem un antrenor bun și un management pe măsură. Chiar dacă am avut probleme legate de accidentări și chiar de comportament, se pare că tot răul a fost spre bine și am învățat din situația noastră. Am avut un parcurs bun până în momentul de față, chiar dacă nu suntem o echipă completă. În ciuda faptului că mai avem poate nevoie de un transfer sau două, echipa are un nucleu foarte bun. Am suferit două înfrângeri până în momentul de față, însă din punctul meu de vedere ele nu reflectă valoarea echipei noastre în campionat.

Rep.: Ai putea prefața în câteca cuvinte meciul cu SCM U Craiova? Cât de grea va fi misiunea lui BC CSU Sibiu împotriva acestei echipe?

T.L.: Ca să fiu sincer, în momentul de față nu cunosc prea multe despre această echipă. Cred că acum este mult mai important să ne concentrăm asupra noastră ca și echipă și să încercăm să devenim mai buni și mai puternici. Nu cunosc echipa Craiovei însă îmi doresc să tratăm acest meci ca și cum ar fi unul cu Clujul. Trebuie să luptăm pentru a obține victoria și să facem în așa fel încât sala noastră să nu fie locul în care ei să câștige cu  ușurință.

Rep.: Ai suferit recent o intervenție chirurgicală la nivelul cotului drept. Spune-mi te rog cum te simți acum?

T.L.: Operația nu a fost una dificilă însă ea trebuia neapărat făcută. La nivelul  cotului drept aveam patru formațiuni de tipul unor depozite calcice, lucru care mă deranja deoarece vorbim de brațul pe cu care eu îl folosesc pentru a arunca la coș. Simțeam că nu-mi puteam îndoi cotul suficient pentru a-mi pregăti și lansa aruncarea. Nu mă durea foarte tare însă îmi crea o senzație de discomfort pentru că îmi atingea ușor un nerv. Ma bucur că am reușit să scap de această problemă pe care o aveam de doi ani deja. Procesul de recuperare va fi unul ușor iar eu voi reveni pe parchet alături de coechipierii mei în aproximativ o saptămână.

Rep.: Putem vorbi despre o rutină sau despre o superstiție în ziua meciului?

T.L.: Nu sunt o persoană superstițioasă însă am o rutină pe care o urmez încă din perioada liceului și care îmi crează un anumit confort. La antrenamentul din ziua meciului trebuie să înscriu 150 de aruncări iar înainte de meci,75. Acest total de 225 de aruncări înscrise îmi crează un confort mental de care am nevoie în timpul meciului. Un alt lucru care ma liniștește înainte de meci este să o văd pe soția mea în tribună. Are de multe ori obiceiul de a întârzia așa că atunci când o văd în tribună încă de la începutul meciului, sunt mai liniștit și am acea senzație că totul este în ordine cu ea și cu fiul meu. 

Rep.: Ce  știai despre România înaite de a semna contractul cu BC CSU Sibiu?

T.L.: Mi-a fost teamă că România va fi exact ca Bulgaria însă am constatat cu plăcere că nu este așa. România este mult mai curată iar oamenii mi se par mai primitori. Este plăcut să merg cu familia mea pe centru și să văd că oamenii ne zâmbesc. Nu am apucat totuși să văd prea mult din Sibiu penru că timpul liber îl petrec fie studiind Biblia, fie în parc cu fiul meu. 

Rep.: Care este filosofia ta ca și jucător? Ce te ajută să mergi mai departe  atunci când lucrurile devin deficile în teren?

T.L.: Sincer să fiu, perspectiva mea asupra lucrurilor s-a schimbat complet în urmă cu șase ani cand am devenit creștin și m-am apropiat de Dumnezeu. Încerc să fiu un om bun, înțelegător și pozitiv atunci când lucrurile devin dificile în meci. Nu vreau să folosesc cuvinte urâte sau jignitoare la adresa colegilor mei, a adversarilor sau a arbitrilor. Vreau să fiu un om echilibrat și echidistant de tot ceea ce se întâmplă în jurul meu. Cred că echilibrul este cel mai important în viața om și că în momentele dificile se construiește adevăratul caracter. 

Rep.: Un mesaj pentru suporterii sibieni.

T.L.: Vreau să vă mulțumesc pentru prezența la meciuri. Pentru mine este foarte  important ca voi să ne susțineți atunci când lucrurile nu sunt tocmai bune în evoluția noastră. Dacă și în momentele grele vom găsi puterea de a spune că putem fi campioni probabil că împreună chiar vom reuși să atingem această performanță. Credeți în  noi, încurajați-ne și haideți să vedem dacă împreună reușim să câștigăm un campionat. Haideți să ne păstrăm această mentalitate pentru restul sezonului.ț