U-Banca Transilvania Cluj-Napoca are parte de un parcurs foarte bun în acest sezon, reușind să adune 21 de victorii și doar 4 înfrângeri. Principalii artizani ai succeselor obținute de alb-negrii sunt jucătorii străini din lotul lui Dusko Vujosevic, însă echipa nu este completă doar cu aceștia.

Ardelenii se mai bazează și pe serviciile unor baschetbaliști români care nu prea apar în lumina reflectoarelor, având mai mult un rol defensiv decât unul ofensiv. Din acest motiv, departamentul de media al clubului clujean a ales să aducă în fața suporterilor povestea lui Andrei Calnicenco, jucător aflat în al treilea sezon la U-BT.

Acesta a mărturisit care a fost primul său contact cu baschetul și ce sacrificii a făcut pentru a urma o carieră în sportul pe care îl iubește așa de mult.

„Înainte să joc baschet, am făcut fotbal. Noi am copilărit în Republica Moldova, în orașul Bender, apropiat de Ucraina. Numim această zonă Pridnestrovia. După ce a terminat școala, fratele meu mai mare s-a mutat în Odessa. A venit vara acasă, m-a întrebat ce mai fac, cum sunt. I-am spus că merg la antrenamentul de fotbal. Mi-a tras imediat o palmă și mi-a zis că data viitoare când se întoarce acasă, speră să mă găsească la baschet. «Dacă te mai văd la fotbal, o să te bat», mi-a zis. El a fost baschetbalist, s-a descurcat bine până la 16 ani. Apoi a început războiul, s-a dus în armată și nu a mai putut continua. A visat să devină baschetbalist şi acum își trăiește visul prin mine. Odată cu declanşarea războiului din Transnistria, ne-am mutat în Odessa. Mama avea o soră care locuia acolo și am plecat cu toții. Peste o vreme ne-am întors în Republica Moldova.

Mă gândeam să dau la facultatea din Odessa. În paralel, mi-am dat seama că ar fi perfect să lucrez în port sau pe un vapor. Respectivul domn mi-a sugerat să mai aștept până în clasa a-XI-a și mi-a promis că mă va ajuta, că vom merge împreună pe mare. Prin clasa a-X-a, de ziua mea, am mers la Odessa să sărbătoresc cu fratele meu. Ne plimbam pe strada Pushkinska din Odessa, unde am văzut o sală de sport. Afară era afișat programul unor meciuri de baschet”, conform u-bt.ro.

Din acel moment, Calnicenco a început să se pregătească alături de Khimik Yuzhny, formație la care a stat opt ani de zile. Mai târziu, jucătorul născut în Republica Moldova a ajuns la BC Donețk, echipă din orașul ucrainean lovit de războiul din Crimeea. Din acest motiv, Calnincenco a decis să își continue cariera altundeva și a acceptat oferta primită din partea clubului U-BT.

„Marcel Ţenter m-a sunat să mă întrebe dacă pot să primesc cetăţenia română. I-am spus că da, trebuie să completez doar nişte hârtii. Nu ştiam nimic despre Cluj-Napoca. M-am uitat pe youtube să îmi creionez o idee. Nu vorbeam nici engleză, Marcel dialoga cu soţia mea la telefon. În timpul şcolii, mama mă bătea la cap să învăț engleză. În schimb, eu jucam poker în ultima bancă. Profesoara preda și ne ruga să nu fim prea gălăgioşi la ore. La Cluj am învăţat română şi engleză. Nu mi-a fost deloc uşor”

În restul interviului, Andrei Calnicenco povestește despre cum a reușit să obțină cetățenia română, cum se simte în sistemul construit de Dusko Vujosevic și cum a trecut peste o accidentare despre care se credea că îi va pune capăt carierei. Materialul integral poate fi citit accesând următorul LINK.

*foto: Manases Sandor/u-bt.ro