Baschet.ro vă propune o serie de echipe foarte bune din LNBM în ultimii zece ani, care dintr-un motiv sau altul nu au reușit să cucerească titlul. Prima din această serie este Gaz Metan Mediaș, formație care în 2010/2011 avea un lot impresionant.

Gaz Metan Mediaș a fost una dintre principalele aspirante la titlul național în baschetul masculin în sezonul 2010/2020. Formația de pe Târnava Mare avea un lot foarte bine conturat, considerat de mulți la acea vreme cel mai valoros din campionat și care arăta astfel:

Fundași: Jarrett Howell, Uros Velickovic, Florin Muntean, Patrick Marcu, Mihai Racovițan
Extreme: Deven Mitchell, Tudor Dumitrescu, Tudor Jucan, Mihai Moișoiu
Pivoți: Ivan Ivanovic, Titus Nicoară, Damien Kinloch, Ionuț Drăgușin

Funcția de antrenor principal la Gaz Metan Mediaș a fost ocupată în acel sezon de Bruno Soce, un antrenor experimentat, care a antrenat în Germania pe Telekom Baskets Bonn și EnBW Ludwisburg. În Germania a condus în trei finale formația din Bonn între 1995 și 2001. Ovidiu Teleabă a fost în acea stagiune antrenorul asistent al lui Bruno Soce.

Gaz Metan Mediaș a început în forță sezonul 2010/2011 și a învins cu scorul de 129-42 pe CS Cuadripol Brașov. Prima înfrângere a sezonului pentru medieșeni a venit în etapa a 4-a, pe terenul lui CSM București. Până la finalul turului au mai urmat alte două înfrângeri, ambele în deplasare contra lui CSU Sibiu și Steaua Turabo București. Gaz Metan Mediaș avea să încheie prima parte a sezonului regulat cu o victorie mare în urma unui meci de pomină jucat pe teren propriu cu CSU Asesoft Ploiești, scor 120-118, după două reprize de prelungire. În partea secundă a sezonului regulat, CSM București, BCM U Pitești, U Mobitelco Cluj-Napoca și Energia Târgu Jiu învingeau trupa de pe Târnava Mare. În ultima etapă a mai trecut o dată de campioana în exercițiu, chiar la Ploiești dar medieșenii au terminat doar pe poziția a 3-a sezonul regulat. Clasamentul la vârf arăta astfel:

1. CSU Asesoft Ploiești – 24/6
2. U Mobitelco Cluj – 24/6
3. Gaz Metan Mediaș – 23/7
4. BC Mureș – 21/9

Pe parcursul acelui sezon regulat, Gaz Metan Mediaș a avut cea mai bună ofensivă, cu o medie de 91.6 puncte pe meci.

În playoff, echipa de pe Târnava Mare a avut o misiune facilă în prima rundă, când a trecut cu un 3-0 rapid la general de CSM Oradea. Adevăratul test a venit în semifinale când au întâlnit pe U Mobitelco Cluj-Napoca. Gaz Metan avea să câștige primul meci al seriei la Cluj-Napoca cu scorul de 67-65. Imediat după meci, Bruno Soce declara că important este cine câștigă ultimul meci, nu primul. Partida a 2-a din Horia Demian a avut din nou un final echilibrat dar rezultatul a fost diferit, 78-72 pentru U Mobitelco. Primul meci al seriei de la Mediaș, gazdele au câștigat cu scorul de 83-77 și erau la un singur pas de mult așteptata finală. Meciul 4 nu a adus descătușarea pentru Gaz Metan, care în ciuda prestației lui Ivan Ivanovic – 27 de puncte, s-a văzut învinsă cu scorul de 84-78 și seria se întorcea la Cluj. Meciul decisiv a fost tranșat de clujeni în ultimul act, chiar dacă Titus Nicoară reușea 22 de puncte și 7 recuperări. U Mobitelco câștiga cu scorul de 80-70 și mergea în marea finală. Ajunși în finala mică, medieșenii au cedat lupta și au pierdut medaliile de bronz în fața celor de la Steaua Turabo București cu 0-2 la general.

Titus Nicoară și-a reamintit acel sezon și a vorbit atât despre lotul echipei, parcursul din cupă și campionat dar și despre principalul motiv care i-a oprit pe medieșeni să se apropie de titlu în acei ani:

„Echipa din 2010 a fost formată pe scheletul echipei din anul anterior care a reușit sa ajungă până în finala cupei și să cucerească medalia de bronz în campionat. Aveam un grup foarte bun de români: Tudor Dumitrescu, Ionuț Dragușin, Teodor Jucan, Florin Muntean, Miță Racovițan, Miță Moișoiu. Celor doi străini valoroși din anul precedent, Jarett Howell și Deven Mitchell, li s-au alăturat Ivan Ivanovic, Uros Velickovic și Nemanja Calasan (înlocuit ulterior de Damien Kinloch).

A fost un mare  avantaj că deja ne cunoșteam și aveam anumite automatisme formate. Domnii Bruno Soce și Ovidiu Teleabă au reușit să formeze o echipă foarte valoroasă și completă ca lot.

Pe lângă atmosfera excelentă din vestiar am reușit să fim o familie și în afara terenului. Am reușit să învingem de două ori Ploieștiul în acel sezon după niște meciuri incredibile ca desfășurare a scorului și a finalurilor de meci.

În cupa României desfășurată la Târgu Mureș am reușit să ne luăm revanșa după finala pierdută în 2010. Am trecut de echipa gazdă destul de ușor în semifinala iar după aceea în finală am învins Steaua care de asemena avea în componență jucători români (Bogdan Popescu, Andrei Mandache, Virgil Căruțasu, Virgil Strănescu) foarte buni plus niște străini care au avut un impact major în campionatul României (Hristo Nikolov, Josh Jackson). Mediașul a sărbătorit cum se cuvine acel trofeu și a fost un pas important în continuarea evoluției acelei echipe.

Am abordat cu încredere playoff-ul trecând în primul tur de Oradea cu 3-0. Urma seria cu Clujul care avea avantajul terenului propriu. În primul meci am reușit să ne impunem la două puncte la ei acasa după un meci foarte încâlcit. După aceea ei au câștigat meciul 2, iar noi am dus scorul la 2-1 în meciul 3. În meciul 4 s-a mers cap la cap pânâ în sfertul 4 când Silvă a reușit două coșuri de trei puncte care au rupt echilibrul și astfel am ajuns în meciul decisiv, din nou la Cluj. Într-o sală arhiplină ei au reușit să își adjudece victoria și să se califice mai departe în finala pe care au și câștigat-o în cele din urma cu coșul fantastic al lui Tyler Morris.

Spre deosebire de alți ani consider că în acel an aveam o șansa bună și noi să batem Ploieștiul. Erau o echipă cu străini destul de tineri și care aveau fluctuații mari in joc. Au ajuns in finală pentru ca a jucat senzațional în primul rând Cătălin Burlacu, ajutat de Levi și Adita plus Calhoun Qarran dintre străini.

Cred că Mediașul a avut cea mai mare șansă să câștige un campionat în acel an, dar până la urma Clujul a fost recompensată pentru toate eforturile și constanța  de care a dat dovadă de-a lungul anilor. După dezamăgirea trăită cu un an înainte au avut parte de un final de poveste.

Consider că în acei ani Mediașul a fost o forță în baschetul românesc reușind sa câștige două cupe, să participe cu succes în cupele europene și să ajungă de 4 ori consecutiv în semifinalele campionatului. Probabil că dacă nu se suprapunea cu perioada Asesoft ar fi obținut și un titlu național. De aceea în singurul an în care Ploieștiul a pierdut campionatul , 2010-2011, a fost și pentru Mediaș o șansa uriașă de a câștiga eventul.

Totuși voi rămâne cu amintirea acelei cupe, și cel mai important,  colectivul excelent pe care l-am avut. Sunt niște baieți senzaționali și împreuna am trăit multe momente frumoase.”

Gaz Metan Mediaș era cu siguranță în acel sezon în postura unei pretendente reale la titlu la național. Clubul de pe Târnava Mare avea un lot puternic cu patru internaționali români și cu un antrenor foarte experimentat la cârmă. Medieșenii nu au ajuns să joace finala din cauza poziției ocupate la finalul sezonului regulat. Gaz Metan a pierdut trei partide cu CSM București și Energia Târgu Jiu, echipe care nici nu au prins playoff-ul în acea stagiune. Cu cel puțin o victorie în cele trei partide formația lui Bruno Soce încheia sezonul regulat pe prima poziție și avea cu totul un alt culoar, mult mai favorabil, în playoff și șanse mai ridicate de a juca în premieră cu trofeul național pe masă.

Totuși, Gaz Metan Mediaș nu a rămas cu mâna goală după sezonul 2010/2011. Medieșenii au câștigat Cupa României, primul trofeu din istoria clubului, după Final Four-ul de la Târgu Mureș. Gaz Metan a trecut atunci de gazdele de la BC Mureș în semifinale iar în finală de Steaua București.

foto sportpictures.eu